Titlul ales pentru această culegere exprimă convingerea autorului că impestriţarea de azi a realităţilor autohtone are o iritantă dimensiune obscenă, adică o strânsă afinitate cu psihologia neruşinării: neruşinare în politică, neruşinare în publicistică, neruşinare în moravuri, în comportamentul public, în discurs, în modul de a (nu) gândi. Nu e vorba de pornografie propriu-zisă, care, în anumite condiţii, poate fi de o paradoxală candoare. E vorba de o nonşalantă fără criterii, de exhibiţionism agresiv, de o suspensie generalizată a valorilor şi a bunei-cuviinţe. E vorba de disoluţia sfielii, a scrupulelor, a oricărei cenzuri interioare.
Rezultatul e un peisaj în acelaşi timp hilar şi dramatic. În ansamblu, Obscenitatea publică nu poate evita, de aceea, să fie, o carte tristă, caragialmente tristă, ca şi realitatea pe care o adnotează.
de acelaşi autor:
Despre frumuseţea uitată a vieţii
Leave a Reply