"Hai cu suspendarea!", "Hai la referendum!" vor fi îndemnurile politice ale lunii lui Cuptor. Dacă Traian Băsescu are un sfârşit previzibil, imprevizibil va fi viitorul. Paginile cărţii de istorie recentă oricum se scriu. Importanţi nu sunt cititorii, doar cei care fac scenariul şi regia, chiar dacă o dată la patru ani, sau mai repede, mulţimea cade în extaz. Şi se consideră importantă. Dar nu e aşa. I se creează senzaţia că e importantă. După alţi patru ani va vota din nou contra. Lista preşedinţilor cu "escu" la sfârşit pare fără sfârşit. Toţi au pornit euforic şi au clacat tragic. Doar regii noştri apărători de ţară au tone de cărţi în biblioteci şi sanctuare, preşedinţii, doar roluri de personaje horror. În memoria colectivă.
Nicio bibliotecă din lume nu are ISBN pentru cititori, dar fără ei, instituţiile ar fi pustii. De ce credeţi că o dată la câteva sute de ani se dă foc unei biblioteci? De ce Vaticanul scoate cu ţârâita fragmente din marile ei secrete? Puterea are nevoie de taine, pentru a putea stăpânii o lume fără memorie, uşor de cantonat în diviziile de luptă. Eroi şi morminte.
Istoria se scrie sub ochii noştri. Canalele tv au ajuns jurnale de memorialistică. Toate sunt subiective. Pasiune şi energie. Spectacol şi muzică. Dar ce rămâne? Prezentul oricum va fi reinterpretat de istorie, în funcţie de cine va avea interesul să o facă, la un moment dat. Alt preşedinte şi un rege tot mai singur. Păcat că ROMÂNII nu vor să întoarcă marea pagină a cărţii RESTAURAŢIEI. Mi-ar place să fiu cronicarul unei astfel de volum: MONARHIA SALVEAZĂ ROMÂNIA!
Un alt "escu" mă lasă rece, Cutărescu. Oricum, eu mi-am vindecart demult iluziile că există preşedinţi care să respecte Suveranul şi să-i redea TRONUL. Regele Mihai e viu în memorie. Ieri, acum şi pe viitor.
Antonescu sună cald, în dogoarea vremii, dar cu timpul şi numele său se va cocli. Mai vin şi geruri şi alte prejudecăţi.