Radu Vancu
Emfatic vorbind, dar totuşi adevărat, scriitorul oricum trăieşte din şi în scrisul lui. Cît despre partea financiară – cine n-ar vrea să trăiască din scris? Însă nu văd cum e posibil lucrul ăsta. Mă rog, dacă eşti un critic literar suficient de cinic şi, de asemenea, suficient de mediocru ca să poţi aşeza funcţiile deasupra propriului scris, cam ca Eugen Simion, poţi trăi bine mersi – dar, tehnic vorbind, nu trăieşti din scris. Se prea poate ca un scriitor exemplar precum Mircea Cărtărescu să trăiască din scris (deşi nu cred că veniturile lui sînt exclusiv din drepturi de autor etc.), însă nu cred că a fost vorba de o strategie de marketare a propriei opere, ci de noroc: s-a întîmplat să fie scriitorul potrivit pentru editura potrivită. Dacă eşti un diogenian şi poţi trăi din mai nimic, dacă ai forţa asta, poţi face ca Nimigean sau ca Aldulescu – trăieşti exclusiv din şi pentru scris, conştient însă că cea mai acătării locuinţă socială disponibilă pentru tine rămîne întotdeauna butoiul. Pe de altă parte, slujba nu dăunează scrisului – altfel, bibliotecile ar fi goale. Scriitorul bun scrie oricum. Scriitorul slab caută scuze să nu scrie.