La o ediţie recentă a clubului de lectură de la Institutul Blecher, Radu Aldulescu a citit din Ana Maria şi îngerii, ultimul său volum care va apărea la Editura Cartea Românească.“Este vorba despre un roman care urmăreşte istoria personală a unei femei care fuge din România, în 1987, împreună cu fiica ei care va muri la vârsta de 20 de ani, din cauza medicilor vienezi,” mărturiseşte autorul care s-a documentat strict şi a lucar aproape un an la proiect. Iniţial trebuia -aşa cum mărturiseşte autorul - să fie un scenariu, dar 'pedofilia a speriat şi a rămas cartea." Capitolul “Vremuri în schimbare – băieţi buni şi de treabă” a fost îndelung comentat de cei prezenţi.
Urmând sfatul lui C
laudiu Komartin, amfitrionul reuniunii, “fiţi direcţi şi critici”, Bogdan Perdivară a acuzat un abuz de personaje şi o stilistică nearanjată. "De regulă, e complicat să ne facem o părere dintr-un singur fragment al unui roman, dar cred că deja avem experienţă în a comenta capitole de proză”, a afirmat Komartin care s-a referit la Amantul colivăresei, cartea lui Aldulescu care “a făcut istorie în literatura română recentă”, scuzând autorul.
Cătălinei George i-a plăcut “stilul relaxat al prozei” şi “ironia caldă în care sunt ţinute personajele.” C.K. a sesizat că "proza curge pe alocuri în aglomerări de detalii, bolovănoasă ca, uneori, Sufocare de Palahniuc”.
Ionel Ciupureanu, “un poet despre care nu foarte multă lume ştie, chiar dacă a publicat până acum cinci volume de versuri", a citit noile sale creaţii literare, "sub lumina unde mă aflu".
Venit pentru prima dată la Institutul Blecher, Constantin Abăluţă a spus că “fragmentul de proză citit astăzi nu l-a servit pe Radu Aldulescu. "Aş fi vrut acţiune, personaje dezlănţuite, dar din acest capitol nu se vede forţa romanului care, nu ma îndoiesc că există. Ca poet, n-am avut ce să degust.” De poezia lui Ciupureanu, Abăluţă s-a arătat extrem de încântat, mai ales că îl cunoaşte pe autorul ei de mult timp, a şi scris despre volumul Fălci. Îl consideră “teribil de consecvent, deşi volumele lui descoperă altă faţetă” şi subliniază “un cinism dublat de un existenţialism epurat din Samuel Beckett.”