Eseu despre oboseala culturală
Ţara noastră este la o răscruce periculoasă a istoriei. Poporul român trece prin grele vremuri. Drumul Europei este un drum pe care ne ferim să o luăm. Este un drum al sacrificiului dar şi al speranţei. Poporul nostru a îmbătrânit sufleteşte. Profesorul Ilie Bădescu ne avertizează că poporul nostru este obosit, o oboseală etnică ne caracterizează.
Consider că marea obososeală a poporului nostru este oboseala culturală sau prea plinul de informaţii. Informaţia prevalează cunoaşterea care este pilonul culturii iar omul este săturat de cărţi şi de teatru pentru că este obosit să mai aştepte finalul. Răbdarea este o caracteristică a omului solid cultural nerăbdarea este o caracteristică a unui popor pierdut în cultura sa care se ceartă cu titanii săi. Cearta noastră cu valorile este o ceartă a neputinţei de a mai da valori, este o revoltă împotriva sacrului culturii române. Eminescu, Eliade, Cioran, Brâncuşi, Ionescu şi recent Norman Manea sunt trecuţi într-un malaxor la ignoranţei şi răutaţii de către obosiţi ai culturii române de către gânditori socratici dâmboviţeni.
Critica este o componentă utilă a fiecărei culturi dar de la critică la denigrare este un pas pe care noi îl sărim flagrant. Împroşcaţi cu venin sub auspiciile unei culturi post-moderne titanii noştrii tac şi ne condamnă în liniştea mormântului. Nichifor Crainic, Radu Gyr, Ioan Alexandru martiri culturali ai acestui neam sunt bagatelizaţi de oameni ce nu ştiu alfabetul culturii. Pentru a fi om de cultură despre să te sacrifici, să-ţi dedici viaţa unei idei. Martiriul oamenilor de cultură este sfărâmat cu o indolenţă olimpiană şi cu scârbă. Obosiţii culturii îi privesc cu scârbă pe aceşti titani care îşi acceptă împăcaţi nedreapta soartă postumă.
Cultura noastră a ajuns la nivel de grădiniţă. În loc să dăm naştere unor veritabile creaţii ne certăm pe creaţii. De ce unul scrie aşa, de ce altul pictează aşa, sigur este cu sistemul. Cultura noastră a devenit neo-proletcultistă, toţi identifică într-un om de cultură un potenţial rival politic nu cultural. De la începutul gândirii cultura a fost sprijinită de politic şi apreciată dar niciodată nu a fost îngenuncheată ca în zilele noastre. Excepţie de la această afirmaţie o fac sistemele totalitare deculturalizatoare. O ură fascinantă este în mintea tuturor referitor la trecutul ţării noastre. Transfigurarea culturii şi a istoriei noastre va fi plătită cu un preţ extrem de mare, extincţia cultural- socială a poporului nostru. Un popor fără istorie şi fără valori nu poate supravieţui. Cultura noastră este una barbarizată şi una barbarizantă prin agresivitatea de care este străbătută. De la tribuna politică la cenaclurile literare totul este de o agresivitate rar întâlnită. Cauza principală este dezrădăcinarea poporului român şi schimbarea piramidei valorilor.
Suntem într-un punct critic şi dacă nu ne vom reveni atunci moartea culturală va fi singurul produs al generaţiei noastre. Conştientizarea acestui fapt trebuie pornită din popor, poporul trebuie să realizeze şi apoi oamenii de cultură să se schimbe. Umilirea sistematică duce la pasivitate iar pasivitatea la dominaţie completă. Poporul nostru este unul luptător nu pasiv.
Îmbogăţiţi-vă mintea şi sufletul cu clasicii culturii noastre şi atunci veţi realiza întunericul în care suntem.
ALEXANDRU CRISTIAN
Leave a Reply