Literatura a fost mijlocul de cunoaştere al oamenilor până la apariţia mijloacelor de comunicare în masă, în special cele audio-vizuale. Ascendentul acestor noi instrumente de aflare a informaţiei a dus la un declin relativ al literaturii în general şi al cărţii în particular.
Un om literat este pasionat de cărţi, un om care îşi culege informaţia din ziare, almanahuri şi buletine informative. Literatura şi informaţia au în zilele noastre o relaţie complexă. Literatura oferă cunoaştere şi reflecţie, informaţia materie brută dezordonată şi neranjată. Ilogicul informaţiei este masivitatea fluxului de idei şi propoziţii. Informaţia poate năuci omul, literatura îl ordonează şi îl îndeamnă la gândire.
Gândirea formată de literatură este o gândire profundă şi metaforizantă. Gândirea formată de informaţii este una fugitivă şi fără substanţă cognitivă. Literatura ne oferă un orizont restrâns şi ordonat al lumii, informaţia un orizont larg şi dezlânat.
Oamenii de litere sunt oameni care absorb fiecare cuvânt şi frază, oamenii informaţiei sunt cei care sunt ahtiaţi de informaţii, un reflux necontrolat ce poate degringola un şir al ideilor şi gândirii logice.
În epoca noastră, era informaţiei, literatura este văzută ca un element exotic. Omul care citeşte cărţi vechi este o persoană ruptă de realitate, un dandy sau o lady din alt secol. Excentricul literat este opus omului modern informaţional care absoarbe informaţia ca un burete. Filtrul este un mijloc ce opreşte afluxul masiv de informaţii. Omul modern este avid de cunoştiinţe, este infoaholic.Drogul omului modern este informaţia.
Literatul gustă cu plăcere din savoarea unei cărţi vechi şi din parfumul misterios al bibliotecii. Inadaptarea sa este văzută ca o izolare în trecut. Omul modern îl judecă pe literat prin cuvintele depăşit, retrograd, visător şi desuet.
Lumea informaţională este un adversar tăcut al literaturii. Văzută ca un lucru fantastic aceasta este supusă la un oprobiu din partea lumii informatice. Cărţile bune sunt cele de pe tabletă, informaţiile corecte se găsesc doar în ziare. Literatura este un templu vechi asaltat de clădiri de sticlă, cărţi vechi înconjurate de tablete.
Lumea modernă nu urăşte cărţile, urăşte cunoaşterea aprofundată şi greu de înţeles. Cunoaşterea facilă este cel mai uzitat instrument al noii lumi. Literatura cu tot alaiul ei este o lume ce aşteaptă să fie descoperită, lumea informaţională este o lume ce intră cu bocancii în mintea şi sufletul oamenilor.
Oprobiul literaturii este minimalizarea importanţei ei în această lume. O lume fără literatură este ca un izvor secat peste care se prăbuşesc bolovani grei şi dispare.
Literatura nu va muri dar nu va mai fi în fruntea dorinţelor oamenilor moderni prea grăbiţi pentru a cunoaşte.
De Alexandru Cristian