Mai rar un personaj cu o trăire intensă precum Monica Daneţiu Pană. Povestea vieţii ei e cel puţin la fel de palpitantă precum cele unsprezece cărţi, nedescoperite încă de români. La o vârstă când alţii de abia se dezmeticesc din foaierele în care sunt doar spectatori - niciodată actori - ea a terminat de colindat lumea. S-a aşezat într-un cămin în California. Şi a scris cât alţii într-o viaţă. Unsprezece thrillere şi toate publicate în USA. Plus patru copiii. Cincisprezece creaţii în mai puţin de zece ani.
Graţie Editurii Tritonic, a neobositului Bogdan Hrib, şi românii se vor bucura de scrierile sale. În toamnă, mai mult ca sigur, prima traducere va fi un bestseller în România.
Patru ani a muncit într-o trupă de balet pe un vas de croazieră, loc atât de râvnit de oricine cu spirit de aventură. Acolo l-a cunoscut pe viitorul său soţ. Au ancorat în California, unde au rămas. Pe lângă cei patru copiii, Monica a dat naştere şi personajului Alina Marinescu, cea care traversează, în misiuni şi ipostaze diferite, toate cărţile sale.
- Despre cărţile tale...
- Am unsprezece cărţi publicate în America, la diferite edituri. Ultima este o serie de spionaj internaţional, slash romance, în care personajele principale sunt doi români recrutaţi de serviciile secrete româneşti, în timpul comunismului, împotriva voinţei lor din închisoarea politică şi reuşesc în cele din urmă să scape de influenţa nefastă a comunismului, care sunt mai apoi recrutaţi de către o organizaţie internaţională antiteroristă care nu are nume. De aici pornim povestea spre Al-Qaeda, războiul terorii şi nu numai. Este o serie de şapte volume.
- La ce Editură?
- Altele...
- Am două romane-romanţe istorice. Una cu prima femeie doctor în timpul Războiul Civil american şi încă una cu prima femeie pirat, publicate de Books & Fests, editură axată mai mult pe online publishing.
- Cât costă o carte online?
- De la şapte, la 20 de dolari.
- Tu ai zece la sută?
- Da. Totuşi contractele sunt diferite.
- Cât ai câştigat de pe drepturile de autor dintr-o singură carte?
- Câteva mii de dolari.
- Cum te împaci cu online-ul?
- Prefer o carte pe care poţi să o ţi în mână.
- Dacă online-ul oferă un cititor în plus, de ce nu?
- Sigur. Acolo e o adevărată modă.
- Ai vândut bine online?
- Nu mai mult decât în print.
- Nu se concurează e-book-urile cu suportul scris?
- Nu. Pentru că e vorba de publicuri diferite. Cei mai tineri preferă suportul electronic, iar cei mai în vârstă, pe cel de hârtie.
- În România se crede că cele două se încalecă.
+ Nu e adevărat. Nu se pot anula una pe cealaltă. Eu cred că se completează.
- Ai o viaţă socială pe net?
- Am web-site www.monicadanetiupana.com, cont pe twitter ;i pe facebook.
- Poţi să trăieşti în America din scris?
- Da. Poţi.
- Cum ai început să scrii?
- Am terminat un liceu de coregrafie. Jumătate din viaţă am fost balerină. Aşa l-am cunoscut pe soţul meu. Am dansat pe vapoare de croazieră zece ani. Văzut, plăcuţi, luaţi...la un moment dat am rămas gravizi. A trebuit să renunţăm la viaţa pe mare. Opt ani de zile, bebeluşi, burta mare, mică....
- Are timp o mămică cu atâţia copiii să mai scrie?
- La tot felul de cursuri de creative-writings am învăţat că trebuie să intri în transă, că trebuie să compui doar în anumite locuri relaxante. E aproape imposibil pentru o mămică cu patru copiii. Schimb un pampers, dau de mâncare la vreunul, intru în transă, ies din transă...
- Nu uiţi ideea?
- Nu. M-am obişnuit. Mintea mea curge...
- Ai făcut cursuri de creative-writtings?
- Am făcut. Nu prea m-au încântat.De ce? Te bagă într-o anumită matriţă. De exemplu: nu poţi descrie o scenă din punctul a două personaje diferite. Ceea ce e aberant. Cititorul pierde...
- Dar reţele lor sunt de succes.
- Mai mult pentru scriitorii noi. Cei vechi nu le respectă.
- Dacă acum ar debuta Vargas Llosa, scriitorul care intră în subiect, de abia la pagina 120, cred că acum nu l-ar mai citi nimeni.
- Păi asta spun. Cititorii s-au obişnuit cu el. Nu cred că există o reţetă ideală. Trebuie să o faci aşa cum simţi. Există un proces de creaţie, în care regulile ihibă.
- Care a fost prima ta carte?
- Avea o mie şi ceva de pagini.
- Cum ai procedat cu editurile?
- Am trimis la mai multe edituri. Doar pe mail.
- Ai făcut sinopsis?
- Sigur că da. Nu a trebuit să aştept prea mult. Peste trei săptămâni am şi semnat contractul.
- Ce tiraj a fost prima ediţie?
- 10.000 de exemplare. Ei mi-au făcut un plan de marketing. Pe lângă banii lor am cheltuit şi din ai mei, pentru că dacă eşti începător trebuie să faci şi tu nişte eforturi, pentru că nu ţi se acordă un buget consistent.
- Ai un agent?
- Vivien Mallory e numele ei.
- De ce v-aţi mutat în România?
- Soţul meu m-a avertizat că nu-mi va place în America. Şi am înţeles târziu. Soţul meu este absolut îndrăgostit de România.
- Tritonicul îţi va traduce cărţile?
- Am avut norocul să lucrez cu o traducătoare excepţională, Ana Maria Datcu, cea care mi-a păstrat vocea. Prima este deja tradusă. Voi scrie şi în româneşte, cu toate că m-am obişnuit să scriu numai în engleză.