Unul dintre premiile Târgului de carte Gaudeamus a fost acordat Antoanetei Ralian, traducător a peste o sută de cărţi.Puţină lume cunoaşte personajul. Un om modest de o înălţime recomandată clar de scrierile lui Humboldt, D.H. Lawrence, Henry Miller, pe care ea le-a tălmăcit într-o frumoasă limbă română. Într-o altă cultură ar fi fost la fel de cunoscută ca autorii pentru care a muncit. A venit Rushdie la Bucureşti. Câţi ştiu cât de greu i-a fost pe vremuri Antoanetei să-i traducă una dintre cărţi, pentru că englezul nu e uşor de înţeles? O ştiu ce-i care au dat piept cu scrierile lui şi s-au lăsat păgubaşi pe drum. Câţi dintre traducători nu ar fi publicat corespondenţa cu Irish Murdoch, minunata irlandeză, pe care a cunoscut-o în urmă cu 25 de ani într-un bar londonez şi a corespondat cu ea până la căderea în Alzeimer? Antoaneta le consideră taine de nedezlegat.
Antoaneta Ralian s-a născut, cum altfel, într-o familie burgheză din Focşani. A persiflat cenzura, s-a ridicat cu mult deasupra celor care vremelnic i-au fost şefi. O sută cinci cărţi traduse. Şi când te gândeşti că unii nu citesc atâtea într-o viaţă. Un preşedinte al României recunoştea că nu a citit nimic şi a ajuns preşedinte. La aşa popor, un juvaer de traducător. Antoaneta Ralian este o punte de aur cu lumea civilizată. La 81 de ani îşi contină peripeţia culturală, începută de pe vremea când era îndrăgostită adolescentin de un italian şi a tradus un autor din peninsulă.