Pentru ca despotului să nu i se pronunţe numele
i se spunea simplu Licuriciul
avea palat păzit de grauri
ciorile-i duceau trena
de la genunchiul broaştei în paturi din harem
corbii nu-i ciuguleau ochii
pupau doar pulpana şi lăudau Mărita administraţie
pădureaţă.
La drumul mare, lotrii zeciuiau ca trântorii stupii
în staul, guzganii dictau dreptul de a fi vită
din foişor, unde nu mirosea balega
apărători vegheau tecile de brusturi
ca nu care cumva din ostilitate
– şi prea multă libertate-
să rânjească la parada lohiilor de pradă.
De foame şi de viaţă grea
viermuiau dobitoace printre grăunţe
şi blana şi-o dădeau pe biruri
şacalii – în pături conducătoare –
organizau zapcimea întâiului sus pus.
Muştele aveau imperiul lor
şi fustele muşcau pământul
sub apăsătoarea Sa luminăţie.
O seamă de condori
vegheau ca strălucirea să nu clipească
roiuri de miere să curgă-n veselie
cămărilor să nu le scadă gravitaţia
prea binelui să-i crească imponderabilitatea
nu cumva felinele de companie
să-şi piardă puterea de seducţie
şi pofta de carne.