Premiul Nobel pentru Literatură, 1994
De Alexandru Cristian
„care printr-o forţă poetică a creat o lume imaginară, unde viaţa şi mitul se condensează pentru a forma o imagine derutantă a lumii de astăzi”
Pulsiunile vieții ne conduc la decizii pe care nu le anticipăm. Dorințele reprimate pot da naștere unor monștri în devenire. Când sexualitatea este ocultă atunci si intențiile omului devin ascunse.
Un tănăr de 17 ani, timid și onanist cronic este condus de un sentiment de vinovăție. Sentimentul pe care îl împărtășește cu Japonia după capitularea din 1945. Urmele tradiției imperiale sunt adânci în sufletului țării.
După o ceartă aprigă cu sora sa, asistentă medicală la spitalul Forțelor de Autoapărare ale Japoniei, tânărul își dă seama că destinul său este politic. În nopți însingurate, pline de autoerotism jalnic, tânărul repetă îndemnuri ucigașe. Se naște în el o dorință de a ucide, de a poseda și de a termina orice ființă care se opune viziunii sale sociale și politice.
O frică de moarte inexplicabilă se naște în sufletul chinuit al tânărului. După o viață…. să fiu miliarde de ani în neființă ca un zero, își repeta tânărul. Își dorește o soție care să vegheze noaptea lângă el pentru a nu muri în somn. Teama de moarte se naște din frica ancestrală de a fi pedepsit pentru lucruri care nu se cuvin.
Viața mea să fie un orgasm permanent, proclamă tânărul care realizează că este adept al fundamentalismului politic de factură dreaptă. Este adept al Partidului Calea Imperială, un partid care proclamă sacralitatea Mikado-ului Japoniei.
Nesupunerea sa în rândul lumii, este demonstrată de tendințele anarhiste. Renunțarea la dreptul de vot este aneantizarea politică a omului. O reducere la un absurd social, pe care tânărul o dorește cu ardoare, ca o dorință onanistă.
Este numit de șeful partidului, Calea Imperială, adevăratul fiu al Japoniei și al Împăratului. Nebunia politică nu are limite, tânărul dorește să-i lichideze pe toți dușmanii reali sau chiar imaginari. Un adolescent de 17 ani dorește un katharsis politic.
Este cel mai fericit Seventenn atunci când se gândește cum să-i masacreze pe comuniști și pe progresiști, mai exact pe dușmanii doctrinari. Toată viața sa dorește să fie un orgasm, o viață intensă fără o noimă.
Kenzaburō Ōe a scris o capodoperă despre politică și despre pulsiunile primare ale omului. Omul care este condus de propriul său sex are o virilitate negativă, devine un anarhist sau un extremist. 17 este parabola vieții lui Yamaguchi Otoya care la 17 ani l-a asasinat pe liderul Partidului Comunist Japonez în anul 1960, apoi s-a sinucis în închisoare. Viața sa a fost un orgasm intens, trăit pe culmile absurdului.
17 este o capodoperă despre sexualitate și rolul acesteia în politică, un roman care explică mult din tragediile Istoriei.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply