Nu contează că lui Ilă Citilă, agentul nostru de influenţă, i s-a cerut prietenia de către un institut care poartă numele de Iris Murdoch, probabil cea mai influentă scriitoare a secolului trecut, nici că scriitori celebri ai lumii sunt interesaţi de postările sale pe fb sau twitter, nici că literaţi influenţi ai planetei ştiu să-l folosească pe :) în conversaţii pe net, trist e că scriitori din canonul românesc nici nu au habar ce-i ălă tuităr. Pe Badea Gheorghe îl înţeleg, dar pe un autor de talia lui Cărtărescu, adversar declarat al internetului, nu. Oare Nicolae Manolescu, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu se tem că Necuratu' poate intra în pacea de la Păltiniş prin fibra optică? Oh, nu! Aceştia sunt doar schelete vii ce mai bântuie prin cultura română. Ei şi-au construit propriul Pantheon de unde nu coboară nici morţi. Stau, precum stalactitele din Peştera lui Platon, şi nu mişcă, nu răsuflă, nu au chip de frica umbrelor. Şed legaţi în spatele zidului pe care şi-şi ridică benevol, precum o centură de castitate, şi-şi proclamă în scris virginitatea, când "soarele" ştie ce viaţă uşuratică au dus, în pat cu fie ce stăpân.
"dacă ei ar fi în stare să vorbească unii cu alţii, nu crezi ca oamenii noştri ar socoti că, numind aceste umbre, pe care le văd, ei numesc realitatea?"