Editura Humanitas trăieşte mai mult din acumulările anilor în care intelectualitatea era avidă de cunoaştere şi mai puţin din prezent. Încă mai are cititori fideli. Mai vinde Noica, Pleşu, mai nou Pillat. Mulţi cumpără cărţi de la această editură că e trandy. Există bucureşteni care au în biblioteci "Orbitoarele," dar nu le citesc, sau cărţi ale lui Horia Roman Patapievici, fără a şti ce conţin ele. Sigur că Neagu Djuvara, atât de tonicul scriitor mereu tânăr, nu face parte din generaţia nouă, pe care venerabilul Liiceanu nu o vede. A avut ceva scriitori tineri. Pe unii i-a promovat, precum Ioana Pârvulescu, iar pe mulţi i-a abandonat. Ce se mai ştie de trio-ul Mosora, Gavriluţiu, Rudoiu? Ultimul a mai publicat, dar în alte părţi.
Talentatul Traian Radu Ungureanu, deşi avea colecţie proprie, a luat drumul portocaliu, uitând că era citit odată.
Editura s-a mai scos cu volumele Hertei Muller pe care, până la Nobel, nu păreau interesante. Printr-o fentă a agentei literare, autoarea germană de origine română a fost smulsă de la Polirom.
Şi "ceasul de apoi" al lui Dinu Pillat a ajuns datorită unei fente a fiicei autorului prigonit de regimul comunist. În schimbul unei cărţi proprii, Monica Pillat şi-a trădat angajamentul mamei făcut înainte de moarte cum că-i va da Silviei Colfescu manuscrisul spre publicare dacă acesta s-ar găsi. Şi s-a găsit şi a ajuns la Humanitas. Dreaptă recuperare, dar imorală procedura. Contează rezultatele...
În topul vânzărilor Humanitas au rămas cei trei venerabili. Ce se va întâmpla în viitor?