Interviu cu George Arion, un performer al literaturii poliţiste.
- Cum aţi început?
- Prima mea carte, Atac în bibliotecă, a fost concepută într-o joacă, în urma unui pariu făcut cu nişte colegi, pariu care viza scrierea unui roman poliţist într-o lună. Nimeni nu a câştigat pariul.
- Cum scrieţi?
- Personal prefer să pornesc de la o victimă, după care imediat sar la final. Ştiu în general cum se sfârşeşte.
- Faceţi ca Agatha Cristie?
- Apoi încep să scriu. Începutul nu se mai schimbă niciodată, modific de cele mai multe ori finalul.
- Chiar omorâţi sfârşitul?
- Îl distrug deoarece evoluţia personajelor, relaţiile dintre ele cer, de fapt, altceva. E ca un reper pentru scris. Uite, domnule, vreau să ajung până acolo. De aceea, am nevoie de finalul acela.
- Personajele îşi construiesc singure rolurile?
- Deseori se întâmplă să se distanţeze şi de mine - autorul - deoarece, dacă vrei să le faci credibile, trebuie să le respecţi coordonatele existenţiale.
- Dacă vă domină prea tare nu vă simţiţi frustrat?
- Nu. Mă simt extraordinar de bine. Înseamnă că respectivele personaje au voci puternice, au personalitate, ceea înseamnă că îi va interesa şi pe cititori.
- Cât scrieţi pe zi?
- Asta e o întrebare groaznică.
- Nu lucraţi după un plan?
Ar fi ideal pentru un scriitor să aibă un asemenea program. Când prind o lună liberă, scriu de dimineaţă până seara, izolat.
- Revizuiţi?
- Urmează evident revizuirea. Dacă am la dispoziţie o lună, poate să iasă un roman de 100-200 de pagini. Evident, povestea creşte....
- Ce e mai uşor să scrieţi un roman scurt sau lung?
- Eu, în general, scriu scurt. Am scos o intergrală Andrei Mladin. Cărţile mele sunt cam pe la 200 de pagini. Din cauza lipsei de timp, nu am construcţii mai ample. Voi scoate 200 de povestiri poliţiste, un record în literatura română. Am avut ocazia să susţin o rubrică într-un ghid de televiziune şi dădeam săptămânal patru pagini. A fost o experienţă de patru ani foarte interesantă. Lipsa timpului este cea mai grea problemă pe care vreau să o rezolv.Visez să ajung un scriitor profesionist, dar e prea târziu acum.
"Visez să scriu 3-4 ore pe zi..."
- De ce nu se poate trăi în România numai din scris?
- Până să ajung la povestea de a trăi numai din scris, mai am atâtea alte probleme colaterale. Trebuie să conduc trustul Flacăra şi scrisul nu e pe planul doi, dar e neglijat o bună perioadă a timpului. Visez să scriu cel puţin 3-4 pagini pe zi. Acest lucru, momentan, nu pot să-l fac.
De acelaşi autor: