Mesajele scris
e ne copleşesc. Pe panouri, televiziuni, ziare şi chiar pe meniurile restaurantelor. Poate niciodată în istoria civilizaţiei cuvântul scris nu a sărit aşa în faţa ochilor. Primim zilnic peste o mie de mesaje. Câte reţinem? Pe cele care ne îndeamnă la acţiune, ne provoacă bucurii sau conţin elemente de mister.
Un poem bine scris deschide mintea umană spre noi perspective. Un singur şir de fraze, într-o scurtă poveste, poate să însumeze succint toată filosofia existenţei, pe care o clamăm cu voce tare: “Asta-i viaţa!” De multe ori avem să descoperim că şi alţii gândesc la fel ca şi noi. Un roman bine articulate poate să ne schimbe viziunea asupra relaţiilor noastre sociale şi propriile poveşti. Este adevărat că literature e o artă. Principalul scop al acesteia nu este strict funcţional. Prin “Moby Dick”, Herman Melville nu a urmărit o simplă informare a cititorilor despre vânătorii de balene. Scopul este complex şi variat. Îngrijorat faţă de costul riscului aventurii, obsesia psihologică faţă de trecut, viziunea lumii asupra sorţii, norocului, ghinionului din sufletul omului, toate îl fac pe autor să aducă în faţa cititorilor mai mult decât un eseu.
Literatura este mai mult decât o acţiune de transmitere a poveştii. În 500 de pagini, Melville a spus mai mult decât o poveste.
Luând în considerare comparaţia: “dacă pictura era considerată strict funcţională în trecut, nu putea fi văzută altfel decât o meserie. Rolul picturii era de a prezenta obiectiv realitatea. Picasso, din această perspectivă, n-ar fi ajuns niciodată la cubism. S-ar fi dus în Cuba unde şi-ar fi organizat o afacere portuară şi ar fi mâncat senviciuri calde” scrie Eric Martin pe site-ul Associatedcontent.com (traducere: Florin Moise)