De Alexandru Cristian
Să zugrăveşti sufletul omului în cuvinte este o încercare unică. Sufletul omului este cea mai discutată componentă a fiinţei umane din istoria umanităţii. A scrie un roman despre suflet este o cufundare în abisul ontologic al fiinţei.
În Fraţii Karmazov Feodor Mihailovici Dostoievski a încercat acest lucru. Forarea în adâncurile fiinţei umane este un act de curaj unic. Numai un om curajos se poate privi obiectiv. Analizarea sufletului este greu de cuantificat, este o cufundare în eres metafizic. Pentru a putea vorbi de sufletele altor oameni trebuie să te scufunzi în interiorul tău.
Frământatul suflet al lui Dostoievski a reuşit să se analizeze şi ajutat de un strălucit simţ al observaţiei psihologice a dat naştere acestor trei fraţi Dmitri, Ivan şi Aleoşka Karamazov. Cei trei reprezintă istoria omului şi a sufletului său. Dmitri este un etern rebel şi revoltat, un om care este preocupat de terestru, Ivan este un om avid de cunoaştere plin de întrebări filosofico-mistice iar Aleoşka este omul mistic. Cel mai mic dintre fraţi este cel mai matur din punct de vedere sufleteşte. Dmitri este un adolescent întârziat plin de nevinovat egoism , Ivan un tânăr căutător iar Aleoşka un om matur şi plin de fior metafizic.
Romanul este ca o epopee în proză. Are un prolog, patru părţi şi un epilog. Romanul analizează istoria familiei Karamazov. Urmărind şirul evenimentelor ne dăm seama că bucuriile şi tragediile familiei pot fi împărţite de orice familie de pe suprafaţa acestui pămnânt. Este un roman al sufletului omului şi familiei. Frescă a Rusiei secolului al-XIX-lea este un roman care niciodată nu va fi depăşit de timp. Fraţii Karamazov este o gravură a sufletului omenesc.
Iubirea, trădarea, ura, blândeţea şi iertarea se împletesc în acest roman. Toate sentimentele umane sunt atent analizate. Din păcate autorul nu a mai trăit pentru a finaliza acest uriaş roman. Roman prin excelenţă al sufletului omenesc Fraţii Karamazov confirmă că moartea este însoţită de iubire. Paricidul este o temă constantă a lui Dostoievski, uciderea tatălui este un gest simbolic-mitologic, un act fără de care timpul ar sta în loc. Moartea întoarce eterna clepsidră pentru fiecare dintre noi.
Un loc aparte îl ocupă Marele Inchizitor din roman. Poemul filosofic al cărui autor este exploratorul cunoştiinţelor diverse , Ivan , este un semnal apocaliptic. Omul nu trebuie să-şi uite originea şi să nu devină un instrument în mâna unor suflete pierdute. O ameninţare care peste veacuri se va adeveri sau nu, acest poem filosfic este o Apocalipsă care confirmă că Dumnezeul acestei lumi nu este Iisus Hristos.
Epopee a lumii moderne şi a viitorului Fraţii Karamazov nu poate fi comparat cu nicio altă scriere a marelui scriitor. Înţelesul profund al acestui roman este că fiecare om este liber să-şi aleagă soarta dar să nu-şi bată joc de viaţă pentru că omul nu este stăpân pe soarta sa. O capodoperă a psihologiei abisale, acest roman marchează cititorul prin invadarea sufletului omenesc. Curajul de a scrie un astfel de roman este propriu doar marilor creatori care din haos nasc ordine.
S-a discutat mult pe tema continuării romanului. Unii spun că Dostoievski avea în plan de a mai scrie încă patru părţi în care totul se schimba dramatic. Aleoşka era un mare revoluţionar iar Dmitri se transforma într-un alt om. Romanul s-a terminat pentru că altfel nu avea forţa magnetică pe care o are astăzi, o forţă metafizică. Sfârşitul romanului ne anunţă că viitorul îl ştie doar Creatorul, numai El ne ghidează soarta şi Universul.
O cutremurătoare operă din care aflăm că “sufletul omului este câmpul de bătălie dintre diavol şi Dumnezeu” , ne spune Dostoievski.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply