- interviu cu Gelu Vlaşin, coordonator "Reţeaua literară" -
Marius Ghilezan: Recent, noua carte apărută la editura Corint Idolii Forului a stârnit o dezbatere aprinsă, aceast volum de eseuri spune ca e timpul să existe o clasă de mijloc a spiritului, adică fiecare om, fiecare intelectual să aibă dreptul să se exprime acolo unde ştie el mai bine. Tu care coordonezi Reţeaua Literară ce părere ai? Noua generaţie ia din tárele celei vechi?
Gelu Vlaşin: Nu. Cred că defapt tânăra generaţie îşi îndreaptă atenţia înspre ceea ce înseamnă intelectualitatea în ansamblul ei şi nu direcţionată înspre hai să spunem elitism. Ba chiar aş putea spune că mare parte din generaţia tânără este anti elitism. Nu vorbim despre elita în sensul pur şi adevărat al cuvântului. Numai că astăzi elita tinde, aşa cum am citit de altfel în tot ce s-a scris până acum, să monopolizeze cumva inclusiv definirea în conceptul ei de elită şi să monopolizeze aşa cum am spus înspre o anumită direcţie.
M.G. : Care e motivul pentru care ai facut Reţeaua Literară?
G.V. : Reţeaua Literară a fost un proiect experimental; am început cu un experiment acum doi ani de zile, în ideea de a se constitui, ca un fel de platformă virtuală, alternativa pentru promovarea scriitorilor români în străinătate. În timp, am realizat că experimentul funcţionează, acum, am ajuns la aproape 6000 de membri, sunt foarte mulţi scriitori consacraţi acolo dar nu numai scriitori, vorbim despre oameni de cultură în general, sunt pictori, sculptori, muzicieni, graficieni, librari, editori, şi nu numai din România sunt din Spania, Italia, Franţa, Germania, Noua Zeelandă, Statele Unite ale Americii, sunt din foarte multe ţări, de altfel vizitatorii noştri sunt din 166 de ţări. Avem în jur de 2000 de vizitatori pe zi.
M.G.: O furtună s-a iscat pe Reţeaua Literară când Stoian G. Bogdan a scris un poem cu invective, injurios şi aşa mai departe. Mulţi au invocat nevoia de cenzură... a provocat poate cele mai mari dezbateri pe Reţeaua Literară. De ce i-ai dat drumul aşa liber?
G.V.: Pentru că eu cred în libertate. Sunt un om care a reuşit să iasă în afară, să vadă ce înseamnă libertatea şi să aibă posibilitatea să compare, nu? Dacă nu ai ieşit, dacă nu ai termen de comparaţie, nu poţi să spui domnule sunt un om liber , doar pentru că aşa ţi se spune. Suntem o ţară liberă, suntem liberi. Nu-i adevărat ! Libertatea până la urmă e un concept pe care trebuie să ţi-l asumi şi să ţi-l interiorizezi.
M.G: ... dar invectivele, folosirea invectivelor în scris reprezintă un act de cultură?
G.V.: Nu vorbim despre actul de cultură folosind invectivele, ci mai degrabă de atitudine. Deci nu poţi să spui, să impui unui autor, să nu folosească limbajul care este generic într-o scriitură, vorbim despre un text literar, bine cineva mi-a spus :”Domnule. asta nu-i un text literar”. Oare ?
M.G.: Pentru că suntem aici în pavilionul Spaniei şi pentru că tu ai trăit ani de zile în Spania, de ce reuşesc scriitorii spanioli să treacă oceanul, atât de uşor, faţă de ai noştri? De ce rămânem noi în această insulă balcanică şi de ce nu putem trece şi noi în universalitate?
G.V. Se întâmplă fenomenul ăsta în primul rând pentru că la nivel instituţional stăm foarte prost, tot ce înseamnă promovarea culturii, mai degrabă se promovează non-valoarea în România, o spun foarte cinstit, şi asta vedem ce înseamnă VIP, ce înseamnă emisiuni de cultură la televiziune, ce înseamnă emisiune de cultură la radio şi aşa mai departe. Deci, dacă nu există un sprijin instituţional... Vorbim despre autorii spanioli care au o mentalitate şi care s-au obişnuit să nu întindă mâna, îşi promovează prin intermediul agenţilor literari cărţile. În România câţi agenti literari avem? Câte agenţii literare există? Le numeri pe degete. Mai degrabă aduc înspre România decât să ducă în afară.
M.G.: Deci mecanismele pieţei nu funcţionează la noi. Dar de ce? G.V.: Pentru ca e destul de dificil sa promovezi un scriitor român în afară, un efort mult mai mare decât să aduci un scriitor consacrat în România.
M.G.: Avem scriitori, poeţi buni care ar putea să intre în competiţie cu marile valori occidentale?
G.V.: Da. Categoric. Dintre cei tineri deja au ieşit în afară, de ce sa nu recunoaştem, Dan Sociu a plecat cu bursă în Germania, Dan Coman a plecat şi el tot în Germania. Sunt foarte mulţi care încep să iasă în afară, încep să fie cunoscuţi. Andra Rotaru a fost tradusă în Spania. Eu cred că premiantul despre care vorbeam
M.G. Stoian G. Bogdan...
G.V. poate fi tradus.
M.G. nu e greu de tradus?
G.V. nu e greu de tradus. Foloseşte un limbaj, să spunem atipic pentru poezia din ultimii 50 de ani. E adevărat că limbajul ăsta, dacă îl foloseşte şi în a doua carte o să aibă o mare problemă. E un limbaj care merge o singură dată. Eu sunt convins că Bogdan o să depăşească momentul ăsta, e o carte care se poate traduce în afară, de altfel el se şi mişcă foarte bine la nivel de promovare culturală, eu l-am sprijinit ţi recunosc, l-am sprijinit şi pe el, l-am sprijinit şi pe Dosa (Andrei) şi pe celăalt premiant de anul ăsta de la Cartea Românească şi Uniunea Scriitorilor, Sorin Despot. Am făcut concursul ăsta pe Reţeaua Literară la care s-au înscris peste 150 de oameni. Am avut şapte finalişti pentru proză şi şapte finalişti pentru poezie, plus că am fost în juriu la LicArt, Festivalul Naţional de Arte pentru Liceeni, unde din cei 30 de finalişti de la poezie am ales zece în marea finală, şi vreau să spun că oricare ar fi putut să câştige marele premiu.
"Avem tineri de valoare europeană"
M.G. Până acum s-a promovat pe sistemul de canon, pe sistemul de gaşcă, revenind la prima mea întrebare cu “Idolii Forului”, crezi că viitorul v-a fi rezervat celor care într-adevăr au valoare, adică se vor putea afirma in cultura română şi ulterior în cultura europeană, oameni numai dacă au valoare şi dacă nu fac parte dintr-un sistem de gaşcă?
G.V. Îmi dai voie o secundă (scoate şi prezintă nişte cărţi ): Marin Malaicu Hondrari – de la Bistriţa, poet dar şi un prozator foarte bun. Constant s-a afirmat şi cum s-a afirmat? Fără să aparţină unei găşti. Acum zece ani, Marin Malaicu spunea foarte clar că pe el nu-l interesează spiritul de gaşcă, ei, cu toate astea, la Sângiorz-Băi, de unde e Marin Malaicu Hondrari, s-a format un grup de prieteni: Dan Coman este de acolo, John Florin Partenie este de acolo, bine şi Ioana Nicolae este tot de acolo...
.... Sorin Despot cu Apasă.
M.G. foarte frumoasă copertă.
G.V. E un autor care eu cred că poate fi tradus foarte, foarte bine în afară, nu are nimic pretenţios, nu are nimic eclectic, nu e genul autorilor cu care am fost obişnuiţi acum câţiva ani... Îl am pe Dună (Teo. E un poet foarte bun. O am pe Domnica Drumea şi pe Elena Vlădăreanu care a fost mult comentată. Sunt doar câţiva dintre autori, dar sunt mulţi alţii care nu sunt aici în sac.
"Dacă ăsta-i guvern liberal înseamnă că eu sunt astronaut!"
M.G. Dar poate şi tinerii noştri sau scriitorii români ar scrie non-stop şi poate ar reuşi să scoată două cărţi bune pe an, dar ei trebuie să muncească, să trăiască din ceva. De ce nu se poate trăi din scris în România?
G.V. Intrăm pe domeniul politicului, păi uite ce se întâmplă acuma, până şi drepturile de autor, în afară de faptul că sunt impozitate, am înţeles că nici nu o să mai existe. Ajungem în ipostaza asta: în loc să facem ceva pentru cultură şi pentru oamenii de cultură, pentru scriitori în principal pentru că sunt, vrând nevrând, imaginea României şi în interior şi în afară....
M.G. Noi avem un guvern liberal care se intitulează liberal, ar trebui să lase ca mecanismele pieţei să se exprime.
G.V. Dacă ăsta-i guvern liberal înseamnă că eu sunt astronaut!