Mircea Eliade avea să spună că ei, cei din generaţia Criterion, fac parte din prima şi ultima generaţie fericită de intelectuali. Da dar atunci era Regele, acum preşedintele. Prin Fundaţiile Regale se dădeau burse, prin cele prezidenţiale se oferă azi sinecuri. Posturi călduţe prin ambasade, consulate şi alte acareturi diplomatice. Asta când nu au fost cocoţaţi stimabilii pe liste parlamentare. Au luptat băieţii cu pana şi au ajuns la Cotroceni pe scut. Istoviţi de propagandă, acum tac. Mi-e dor de larma mediatică a lui Traian Ungureanu, de filosoful crud, istoric al canibalismului, Cătălin Avramescu, de scriitorul Vasile Popovici care îşi face siesta eseistică departe de Orizontul cultural care l-a propulasat. Ioan T. Morar e ocupat de noua poziţie consulară, de lupta cu viezurele mov şi cu decolteul franţuzesc al Coastei de Azur.
De ce tac onorabilii? Nu mai au nimic de spus?
Au mai rămas doar câţiva să ţină steagul propagandei portocalii. Vladimir Tismăneanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Mihăieş fac tururi de forţă prin ţară, fireşte nu îşi pun problema "cine plăteşte motorina". Îmi place de mor componenţa pomelnicului săptămânal al lui Volodea. Neamţu, Aligică, Statomir, Vasile, Pătrăşconiu stau de-a dreapta tatălui, unşi cu mirul anticomunismului de mucava, sunt gata să urce la CERumenul prezidenţial. Sufocaţi de indignare, mai au până la trecerea lor pe listă. Aşa că încă mai luptă. Cine drac îi ascultă pe ăştia?