La instaurarea comunismului cu tancurile sovietice, în ce bunicii noştri aşteptau americanii, comuniştii şi-au pus agenţii pe funcţii. Aşa se face că într-o zi, un membru de frunte al PMR (Partidul Muncitoresc Român) şi activist de partid a fost numit nou director al Operei. La prima repetiţie pentru Nunta lui Figaro, tovarăşul uns şef s-a autoinvitat. A început muzica. La câteva secunde noul director a sărit ţipând: - Stop,stop! Toţi s-au oprit nedumeriţi. Directorul le-a explicat. - Nu se poate tovarăşi. Dirijorul stă cu spatele la public. E lipsă de respect. Să dirijeze cu faţa la public. Cu chiu cu vai orchestra s-a conformat, iar dirijorul conducea orchestra cu spatele. - Stop, stop! sare din nou directorul. - Nu e bine tovarăşi, ăla pirpiriu cântă la broancă (contrabas), iar ăla voinicul la vioară. Să schimbe instrumentele. Sau conformat şi cei doi. Deh, ordin de la direcţiune. - Stop, stop! ţipă iar disperat directorul activist. - Tovarăşi, e o bătaie de joc la adresa tovarăşului Figaro. Ce-i aia "Figaro în sus, Figaro în jos". Trebuie să vă hotărâţi ori sus , ori jos, dar să nu vă bateţi joc de un om al muncii.