Publicistul Ion Cristoiu pregăteşte o nouă carte de eseuri, intitulată: "Lovitura de stat de la 23 august 1944. Varianta Mareşalului Antonescu." Într-un editorial Iresponsabilitatea dezbinării, acest Gică-contra al editorialismului autohton încearcă să explice, nu să convingă audienţa, că Mareşalul ar fi obţinut condiţii mai bune dacă ar fi fost el cel care negocia cu Moscova armistiţiul. Pe ce te bazezi, Gică, ar întreba orice cititor de bun-simţ.
Bun cercetător al arhivelor, dar fără a avea vocaţie de istoric, Cristoiu face fel de fel de scenarii pornind de la un document care sintetizează punctul de vedere al Mareşalului despre 23 august 1944. Cu o inteligenţă speculativă, autorul construieşte o istorie contrafactuală. A acelui ce ar fi fost dacă? Se ştie că în ştiinţă asta nu contează.
În cazul Loviturii de stat, istoricii s-au pronunţat deja. Regele Mihai a limitat dezastrul şi a menţinut unitatea teritorială. Restul e Dan Brown.
Ion Cristoiu ştie că o carte de conspiraţie se vinde mai bine decât una de istorie.