Faldul negru a sufocat lume
Respiraţia s-a transformat în horcăit
Iar aerul a prins un miros de greaţă.
În spuma albă am văzut poveşti, marea
A fost închizitorul rănilor şi regretelor, ţintuit
În lemn şi cetină absurdă... îngerul îngheaţă.
Ce vise, ce iluzii, ce minţi deschise
Către porţile unui Babilon uitat de timp.
Ce suflete închise în labirintul de nadir aurit.
Am deschis o carte, am scris o literă, el râse
De mine, dar eu plin de avânt l-am trimis în nimb
Unde uitat plânge, strâns cu lanţ ruginit
De apa ochilor unei lumi ce a uitat lumina.