În fine, când am văzut că era luat CC-ul, zbura şi elicopterul, am zis: fuga la Televiziune! Noi nu ştiam ce se petrece acolo. Şi toată lumea se îndrepta acolo. Ajungem la Televiziune… Şi Televiziunea era luată! Şi, unde să mai mergem? Iarăşi ne adunaserăm vreo trei-patru… şi zic: bă, hai acasă la Ceauşescu! Să luăm şi noi ceva, să fim primii undeva.
(interviu cu Lucian Alexandrescu)
Lumea se săturase de toate mizeriile şi vroia să scape de comunişti. Cred – adică acum sunt sigur – că nici noi nu ştiam cu ce să îi schimbăm. Vroiam altceva, dar nu aveam în gând ceva anume. Aveam în cap ideea asta de democraţie, de nou? Da’ de unde… Voiam să nu ne mai chinuim, să intrăm şi noi în rândul lumii.
(interviu cu Virgil Niţă)
S-au făcut foarte multe fărădelegi de la revoluţie încoace. S-au folosit oameni cu bune intenţii ca mine, care stau acuma cu ochii în jos când se vorbeşte de revoluţie, „Am participat şi eu, mă scuzaţi”. Am fost atât de naiv să particip… fiindcă, din păcate, erau oameni pregătiţi să spună: „Vă mulţumim frumos, acum acasă; rămânem noi”.
(interviu cu Ferdinand Faighel)
După ce l-au împuşcat (n.a. – pe Ceauşescu), ne-am bucurat ca proştii. Am crezut c-o să scăpăm. Am scăpat de dracu’ şi am dat de ta-su’. Singura noastră greşeală e că nu ne-am bătut mai departe cu ei. Asta este singura greşeală pe care eu mi-o asum şi pe care le-o pun în cârcă şi colegilor mei pentru că nu au ştiut să ţină steagu’ sus, n-au… probabil i-au prostit. Pe mulţi i-au tentat cu diverse funcţii, cu bani, cu, cu, cu… Unii – mai slabi, alţii – mai tari.
(interviu cu Ioan Nicolae Sorin Tănăsescu)
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply