Vasăzică, o carte care nu oferă răspuns la întrebările „cine a tras în noi“, „cine au fost teroriştii“ sau cum am fost „minţiţi cu televizorul“? O carte care nu se ocupă de dilema „revoluţie sau lovitură de stat“? Adică, nu caută adevărul? Atunci, ce caută? Ce vrea?
Dacă, însă, acceptăm ideea că întrebările amintite, de tipul „cine a tras în noi“ etc. etc. sunt legitime, îndreptăţite, justificate, atunci de ce mai e nevoie de altceva, de o altfel de carte despre Revoluţie?
Fiindcă nu există doar Marea Istorie, a puterii, a elitelor, a învăţaţilor, o Mare Istorie instituţionalizată. Există o mulţime de „mici istorii“ ale participanţilor, ale martorilor, ale rudelor victimelor, ale spectatorilor anonimi, care nu sunt nici cunoscute, nici recunoscute ca surse ale istoriei. Or, istoria unei perioade, a unui eveniment nu poate fi înţeleasă fără a-i lua în seamă pe „cei mici“ (N. Iorga).
De Zoltán Rostás
Leave a Reply