Structurată în patru părţi: eseuri, evocări, schiţe şi convorbiri, noua apariţie editorială aşteaptă acelaşi cititor instruit şi rafinat, iubitor de surpriză a gândirii şi de măiestrie artistică, cititor de care s-a bucurat întotdeauna scrisul subtil al lui C.D. Zeletin.
C.D. Zeletin este nu numai o personalitate de prim rang, dar şi o legendă în spaţiul românesc. Un cărturar-artist, tulburător de profund, care trăieşte frenezia cunoaşterii temeinice, suferind cu melancolică luciditate de boala perfecţiunii. Poate şi de aceea în preajma sa totul capătă relevanţă maximă. Ca să nu-i mai amintesc talentul (literar, ştiinţific, muzical), erudiţia fără ostentaţie, înţelepciunea, farmecul sau bunătatea ecumenică – înmănunchere aproape neverosimilă de însuşiri, care va intimida întotdeauna. Parcă ar vorbi chiar o altă limbă, ar vedea şi ar simţi altfel acea senzaţie de imponderabilitate, pe care noi, muritorii, o încercăm doar în vis…
Adauga in cosul de cumparaturi.
Personalitatea lui C.D. Zeletin şi cărţile Domniei sale au un farmec aparte. Şi-a lansat „Rămânerea trecerii” la ediţia Gaudeamus de anul acesta, unde am avut norocul fiu. Iar atmosfera lansării şi discursul autorului au fost absolut speciale. Aveam sentimentul că undeva în aer c se întretaie fulgere de aur, că luminoase raze săgetează atmosfera din mica incintă a Editurii Spandungino – „sclipesc lucitoare tăişuri de damasc”, spunea N. Steinhard. E vorba, cred, de farmecul pe care-l dau personalităţii cultura, arta, credinţa, cunoaşterea, când au norocul să se întâlnească în preferinţele aceluiaş spirit de excepţie. Am fost/sunt încântată de cărţile şi de ideile lui C.D. Zeletin? O personalitate rarisimă în spaţiul cultural românesc.