În vreme ce în Europa la Belle Epoque îşi trăieşte crepusculul, în lumea închisă a vechii aristocraţii japoneze pătrund pentru prima oară provinciali neîmpovăraţi de tradiţie, pretendenţi redutabili la puterea politică şi socială. Din rândul noii elite face parte Kiyoaki, un tânăr de o delicateţe exacerbată, educat în spiritul eleganţei şi rafinamentului vremurilor de demult. Prins fără voia sa în lupta dintre vechi şi nou, precum şi în mrejele unei iubiri mistuitoare pentru frumoasa aristocrată Satoko, tânărul hotărăşte să-şi trăiască sentimentele în surdină şi să nu le încredinţeze nici măcar jurnalului în care îşi notează visele bizare ce-i bântuie somnul. Copleşit de personalitatea indescifrabilă a fetei, Kiyoaki suferă în tăcere, iar durerea lui atinge paroxismul atunci când un prinţ din familia imperială îi cere mâna lui Satoko. Sfidând legile statului şi refuzând să se supună cutumelor sociale rigide, cei doi aleg, în ciuda sorţilor potrivnici, să-şi trăiască neîngrădiţi pasiunea.
„Mishima se aseamănă cu Stendhal prin minuţia analizelor psihologice şi cu Dostoievski prin explorarea enigmaticelor personalităţi distructive.“ (Christian Science Monitor)
„Tetralogia Marea fertilităţii din care face parte romanul Zăpada de primăvară este moştenirea literară a lui Mishima.“ (National Review)
„Un roman de o frumuseţe fără cusur, aidoma unei grădini japoneze.“ (Chicago Sun-Time)
De acelaşi autor
Leave a Reply