Premiul Nobel pentru Literatură, 1968
„… pentru măiestria lui literară, care înfățișează cu mare sensibilitate esența spiritului japonez”
Atunci când aştepţi doar moartea, s-ar putea să vină în locul ei dragostea. Atunci când nu spui ce te frământă, visezi. Atunci când vuieşte muntele, se întâmplă întotdeauna lucruri neaşteptate. Când îmbătrânşsti poţi să descoperi într-o zi că n-ai urcat încă pe Fuji-Yama. Şi să constaţi că fericirea nu se află, poate, decât în clipa care zboară. Tatăl nu-şi înţelege fiul, fiul îşi neglijează nevasta, nora se simte mai aproape de tatăl soţului ei decât de toţi ceilalţi, o fiica se simte neglijată, o amantă este, daca vrea (dar nu vrea), mai puternică decât o familie. Un copil sau doi sau nici unul. Un bărbat care se joacă de-a bătrâneţea aude vuietul muntelui, care acoperă şi stinge vuietul familiei. Sau poate că vuietul familiei îşi găseşte ecou în vuietul îndepărtat al muntelui.
de acelaşi autor:
Leave a Reply