Cel de-al treilea şi ultimul volum din «Introducerea» lui Wolfgang Mertens este, poate, cel mai concludent pentru considerabila deosebire dintre psihanaliza clasică şi psihanaliza contemporană. Aceasta pentru că se acordă un spaţiu considerabil contratransferului psihanalistului şi utilizării sale. Analistul nu mai este conceput astăzi ca un ecran alb, pe care doar se proiectează filmul vieţii fantasmatice a analizandului, ci ca o persoană vie, cu propria viaţă fantasmatică inconştientă, care interferează cu cea a pacientului. Procesul psihanalitic nu mai este precumpănitor intrapsihic (la nivelul analizandului), ci interpsihic, în termeni tehnici o relaţie între transfer şi contratransfer.Corespunzător, la nivelul factorilor eficienţi ai psihanalizei, relaţia devine la fel de importantă ca interpretarea şi insight-ul, în anumite cazuri chiar mai importantă decât acestea.
Leave a Reply