Romeo şi Julieta este cea care l-a făcut celebru pe William Shakespeare. Ura dintre doua familii puternice, Montague si Capulet, nu se va diminua, chiar dacă copiii lor, Romeo şi Julieta, se iubesc nebuneşte. Julieta se va sinucide crezând ca Romeo este mort, iar acesta din urma îsi va pune si el capăt ziellor văzând că lângă el zace fără suflare aleasa inimii. Piesa a fost scrisă de Shakespeare în tinereţe dar s-a publicat abia la 1597.
Titus Andronicus. În centrul atentiei se află un general roman a cărui singură preocupare este aceea de a se răzbuna cu orice preţ pe Tamora, Regina goţilor. Titus Andronicus se presupune a fi prima tragedie scrisă de Shakespeare şi este considerată poate cea mai „sângeroasă” dintre operele sale. Şi-a pierdut popularitatea în timpul erei victoriene, din cauza cruzimii descrierilor, aşadar a fost apreciată mult mai târziu decât celelalte scrieri ale sale.
Se spune că după 1600, tehnica dramatică a lui Shakespeare intră într-o perioadă supremă. Una dintre tragediile scrise după 1600 este şi „Coriolan” (1608), în care este evocată viaţa legendarului conducător roman, Gaius Martius. Pentru că este foarte curajos, el primeşte dreptul de a-i comanda pe coriolani şi este supranumit şi Coriolan(us). La îndemnul mamei, Volumnia, Coriolan(us), deşi ezitp iniţial, va candida apoi pentru titlul de consul. Primeşte repede suportul Senatului. Dar planurile îi sunt dejucate de cei mai de seamă duşmani ai săi, Brutus şi Sicinius.
De acelaşi autor:
A douăsprezecea noapte. Totu-i bine când sfârşeste bine. Măsură pentru măsură. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply