Probabil concepută între anii 1590-1594, piesa „Îmblânzirea scorpiei” începe cu o scenă în care un betiv pe nume Sly este păcălit de către un machiavelic lord că este un nobil. Povestea principală este însă aceea a iubirii cu idilei cu năbădai dintre Petruchio, un gentelman din Verona, şi Katherina, o femeie vicleană, o adevărată scorpie. Dacă iniţial aceasta nu îi acceptă lui Petruchi avansurile, în cele din urmă, convinsă de vorbele meşteşugite ale bărbatului, se transformă într-o soţie credincioasă şi supusă.
Elementele misogine ale acestei piese au devenit subiect de controversă, mai ales pentru publicul sau cititorul modern.
Lucrarea „Mult zgomot pentru nimic” dezvoltă, în paralel, două poveşti: dragostea dintre Benedick şi Beatrice şi cea dintre Claudio si Hero. În secolul al XVI-lea, în Messina (Sicilia), Hero locuieşte cu tatăl, guvernatorul Lenato, şi verişorii ei, Beatrice şi Antonio.
La începutul piesei, Antonio îi întâmpină pe prinţul Don Pedro şi pe soldaţii Claudio si Benedick abia întorşi, victorioşi, din luptă. Claudio se îndrăgosteşte de Hero de îndata ce o cunoaste. Si ea îi împartaseste repede sentimentele, asadar cei doi planuiesc nunta. Dar, în acelasi timp, pun la cale o farsa, iar „victime” sunt Benedick si Beatrice. Scopul e ca acestia sa se îndragosteasca. Însa Benedick si Beatrice nu vor sa-si arate afectiunea de la început si se întrec mereu în a-si gasi cusururi unul altuia.
Povestea se complica atunci când maleficul Don John, fratele printului Don Pedro, pune în pericol casatoria dintre Claudio si Hero.
Comedia „Mult zgomot pentru nimic” e scrisa de Shakespeare dupa zece ani de drama. Criticii americani sunt de parere ca dramele shakespeariene sunt mai lesne de înteles decât comediile sale. „mult zgomot pentru nimic” a fost publicata la 23 august 1600, iar în limba româna lucrarea a fost tradusa abia la 1956.
Parcă ar fi un testament literat al lui Shakespeare, „Furtuna” a fost scrisă cel mai probabil în ultimii ani de viaţă ai autorului. Istoricul culturii britanice Jack Lindsay spunea: „«Furtuna» reprezintă concluzia finală a lui Shakespeare asupra unei omeniri ale cărei avânturi pozitive şi negative nu a încetat să le experimenteze pe scenă, de la mitul organic, dar benefic şi malefic în acelasi timp, până la ordinea feudală, eroică, a relaţiilor individuale directe (…), ordine care generează (…) o societate a relaţiilor de onoare şi de vitejie (…)”.
Magicianul Prospero, duce de Milano, şi fiica sa, Miranda, au fost blocaţi timp de doisprezece ani pe o insulă, din cauza gelosului frate al lui Prospero, Antonio. Dotat cu puteri magice, Prospero este servit de un spirit, Ariel, pe care Prospero l-a salvat de răzbunarea unei vrăjitoare.
De acelaşi autor
Richard al III-lea. Henric al VIII-lea. (Colecţia Adevărul)
Leave a Reply