Interviu cu Silvia Colfescu, director Editura Vremea.
Marius Ghilezan: Care au fost cele mai vândute cărţi ale editurii Vremea la Bookfest 2010?
Silvia Colfescu: Victoria Dragu Dumitriu, Poveşti despre statui şi fântâni din Bucureşti, Miruna Lepuş, cartea ei despre Nae Ionescu, de asemenea Culiniarada – Restaurante, cârciumi vorbe, o carte care confirmă aşteptările pe care le aveam de la ea.
M.G.: Crâznic?
S.C.: Crâznic s-a vândut foarte bine. Am încercat să facem tot ce e posibil pentru e l (.…şi la sfârşit a rămas coşmarul” este cartea recent apărută sub semnătura lui Oliviu Crâznic n.a.)
M.G.: Ce aţi învăţăt de la Bookfest 2010?
S.C.: Să te adaptezi.
M.G.: Să reduci preţurile?
S.C.: Am redus acolo unde a fost posibil. Am navigat între reperele pragmatismului.
M.G.: V-a ieşit pe plus?
S.C.: Da. Nu pot să mă plâng ca toată lumea, dar nici nu pot să mă bucur pentru că nu e ca acum doi ani.
O voce: Criza e bună pentru că ne aduce cu picioarele pe pământ.
S.C.: Da.Ne dă o lecţie foarte violentă despre realitate.
M.G.: Autorii români s-au vândut mai bine decât cei străini?
S.C.: N-aş putea să vă fac o ierarhizare pentru că la noi, în principiu, majoritatea o constituie autorii români. Facem mai puţine traduceri şi mai multe cărţi ale autorilor români.
M.G.: În criză supravieţuiesc cei puternici, nu că vine sfârşitul lumii cu dinozaurii…
S.C.: Cine va trece de această criză va da dovada viabilităţii. Cine va trece? Vor trece mulţi. Actul editorial de la noi a intrat în calitatea actului editorial internaţional european. Se lucrează frumos. În edituri se lucrează bine. La noi e o problemă difuzarea.
M.G.: Şi cum se poate rezolva această problemă?
S.C.: Mai mult profesionalism din partea celor care îşi arogă această profesie.
M.G.: Spaniolii prezenţi la Târg ne-au învăţat ceva?
S.C: Ne-au învăţat că există o comunitate de gândire, chiar aş spune etnică, de idei şi că toată lumea este de egală valoare pe teritoriul Europei.
Editura Vremea a venit si la acest targ cu lucrari de calitate, spre bucuria vechilor fani ai activitatii doamnei Colfescu. Mi-a plactu foarte tare cartea lui Craznic, un roman foarte incintant si spectaculos, si de asemenea prietena mea a fost foarte incantata de cartile cu Bucurestiul interbelic, din care a luat vreo 3. Bravo Bookiseala pt interviu!
Cinste editurii ptr promovarea acestui tanar talentat si cult autor
eu n-am fost in stare sa ajung pana acum la lacul sf ana. eram in trecere de la bicaz prin aedral, spre ploiesti si am trecui pe la tusnad. eram deja satul de mers cu 50 km/h (de ore bune) ca sa pot ocoli toate gropile din asfalt. am dat sa fac stanga pe drumul care ar fi dus la sf ana, dar cand am vazut in ce hal se afla, si cum faceau masinile care veneau de acolo, am zis ca nu se poate chiar asa. o fi el lacul lu peste prajit dar nu pot sa mai fac inca o ora jumate pe drumul ala, stresandu-ma si gandindu-ma la in ce hal o sa-mi fac masina. o sa revin anul asta pregatit cu mai multa rabdare si cu barca :). stiu ca nu e un exemplu wild, dar e unul la indemana.