La câtă mizerie, lovituri şi atacuri mârşave a încasat Vladimir Tismăneanu în ultimele luni, ar trebui trecut în galeria martirilor. E adevărat, ca şef de comisie, a făcut şi greşeli. Vorbind prea slobod, şi-a pus în gardă adversarii, dintr-o convingere uşor naivă că marile adevăruri nu mai pot viermui, odată aflate, în subteranele arhivelor. România se desparte de comunism urlând cu toate capetele celor zdrobiţi sub greutatea a 660 de file dintr-un raport târziu. Mai e puţin şi ecoul unei lumi în agonie se va stinge treptat într-un viitor incert. Dan Tapalagă, Hotnews
În termeni dostoievskieni — de sub mantaua lui Vladimir Tismăneanu ne tragem cam mulţi din câmpul analizei istorico-sociale din această ţară: Stelian Tănase, Mircea Mihăieş sau subsemnatul, Marius Oprea, Stejărel Olaru, Dragoş Petrescu, Dan Pavel şi alţii, cu toţii am receptat, de-a lungul anilor ‘90, cărţile şi articolele lui, cu plăcerea şi beneficiul cu care, de regulă, se primeşte luminarea generică. Adrian Cioroianu, Dilema Veche
De acelaşi autor
Leave a Reply