Vladimir Nabokov – Originalul Laurei

Tema aparte a acestui „roman în fragmente”, scris în ultimele luni de viaţă pe patul de spital din Lausanne, o constituie aşa-numitele exerciţii de murit, de autoextincţie treptată prin care cinicul şi obezul doctor Philip Wild îşi vindecă disperarea unei iubiri eşuate.

Cartea este însoţită de o prefaţă semnată de Dmitri Nabokov, în care acesta justifică decizia controversată de a face public ultimul manuscris al tatălui sau, împotriva instrucţiunilor ferme ale acestuia de a arde textul în cazul în care nu va trăi suficient pentru a-l duce la bun sfârşit.

„Pradă delirului, citeam cu voce tare fragmente din roman unui public oniric adunat într-o grădină înconjurată de ziduri. Publicul acesta era alcătuit din păuni, porumbei, părinţii mei de multă vreme răposaţi, doi chiparosi, câteva asistente medicale tinerele şi un medic atât de bătrân, încât era aproape invizibil. Poate din cauza poticnelilor şi acceselor mele de tuse, povestea bietei Laura s-a bucurat de mai puţin succes în rândul ascultătorilor decât nadăjduiesc să aibă pe lângă recenzenţii înzestraţi cu inteligenţă atunci când va fi publicată asa cum se cuvine.” (Vladimir Nabokov)

„Lucra la un roman pe care îl începuse în 1975 – acelaşi an crucial: o capodoperă embrionară. Dădea foarte rar detalii despre ceea ce scria, însă, probabil fiindcă simţea că prilejurile de a le dezvălui erau numărate, a început să ne povestească anumite amanunte mamei mele şi mie. Suetele noastre de după cină au devenit tot mai scurte şi mai sporadice, iar el se retragea îndată in camera lui, ca şi când s-ar fi grăbit să-şi termine opera.“ (Dmitri Nabokov)

De acelaşi autor