„Mărturisesc că nu citesc cu plăcere teatru contemporan. Dar piesele lui Vlad Zografi sunt într-adevăr spectacol, încă de la citire: se aud (sunt polifonice ca o compoziţie muzicală) şi se văd, te fac să aştepţi cu nerăbdare să fie jucate pe scenă. Nu seamănă deloc cu ce se compune azi, curajul autorului este de a merge contra curentului, iar oferta pentru actori e maximă.
Calitatea cea mai importantă a pieselor lui Vlad Zografi este că nu plictisesc. Poveştile sunt simple, tensionate şi se încheagă în jurul unui miez: grotescul istoriei în prima (Iosifescu), timpul reversibil şi întâlnirea cu celălalt în cea de-a doua (Planeta Marte), limitele gândirii şi disoluţia raţiunii într-a treia (Toate minţile tale) şi, în ultima, turismul ca metaforă a vieţii (Oscar şi Cremona). În toate laolaltă se simt neliniştile lumii de azi. O imaginaţie de îndrăzneţ arhitect teatral şi o inimă de poet dau concreteţe acestor întâmplări care-şi cuceresc imediat spectatorul. Ne recunoaştem în ele împreună cu lumea în care trăim, şi totuşi ne iau prin surprindere.“ (Ioana PÂRVULESCU)
Leave a Reply