În decursul întregii sale vieţi, Virginia Woolf obişnuia ca, la anumite intervale, să scrie scurte povestiri. Era obiceiul ei ca ori de câte ori îi venea o idee să o schiţeze într-o formă foarte provizorie şi s-o pună apoi de o parte într-un sertar. Ulterior, dacă un editor o solicita să scrie o povestire scurtă şi ea se afla în dispoziţia de a o scrie (ceea ce nu se întâmpla adesea), atunci lua schiţa din sertar şi o rescria uneori de mai multe ori. Sau, dacă avea dispoziţia, ceea ce se întâmpla deseori când scria un roman, că are nevoie să-şi odihnească mintea lucrând la altceva pentru un răstimp, atunci ea fie scria un eseu critic, fie lucra la una din schiţe. – L. WOOLF În schiţele sale, Virginia Woolf a urmărit să transpună în câteva pagini esenţa propriului său univers. „Clipe de viaţă” ar putea sluji drept subtitlu pentru fiecare din aceste fragmente în proză. Ele încearcă, în fond, să comunice calitatea unică a unei clipe, a clipei când lumea simţirii noastre şi lumea interioară, prezentul şi trecutul, ceea ce se află aici şi ceea ce se află aiurea, aidoma diferitelor elemente dintr-o soluţie, se combină pe neaşteptate, pentru a forma un întreg solid, realitatea – care, o clipă mai târziu, odată întrezărită, se dizolvă din nou în aceste elemente.
De acelaşi autor
Leave a Reply