De atâta viaţă-amară,
Ca un trăsnet, s-auzise:
„Regele soseşte-n Ţară „!
Pe aripi de vânt tomnatic,
Vestea-i dusă-n toată Tara
Şi, în omul cel molatic,
Sufletul i-aprins, ca para.
Soarele trudit coboară
Peste munţi cu fruntea sură
Iară vestea cea de-aseară,
Circulă din gură-n gură!
…
Vestea intră-n amfiteatru,
Şi-atunci, tineri comentează:
„Din acest cumplit dezastru,
Doar Mihai ne mai salvează ! ”
Şi în Parlamentul Ţării,
Vestea intră. I-aventură,
Fiindcă oamenii Puterii
Spumegă de-atâta ură!
Leave a Reply