Versurile premiatei USR Cluj, Oana Boc, potpuriu de vorbe goale

„Eram pe scara aceea spre cer/ Amândoi hipnotizaţi de Lună şi de dor/ «Mi-e din ce în ce mai greu, iubito»,/ Îmi spuneai cu ochii arzând de teamă/ Că pasul următor va fi în gol/ Că scara se va sfârşi brusc şi curând/ Iar paşii ne vor rămâne suspendaţi/ Prinşi în capcana căderii spre lume/ Fugeam amândoi, evadaţi din propriile noastre vieţi/ hipnotizaţi de Lună şi de dor/ Prea nebuni ca să fim oameni/ Prea nebuni când deveneam zei”. (din volumul „Scara” a lectorului universitar Oana Boc, proaspăt laureată a premiului USR Cluj pentru poezie.)

Până la protestele anti Roşia Montană, Oana Boc era o prezenţă ştearsă din spaţiul public. Ea s-a remarcat graţie apartenenţei la grupul #unitisalvam.

Volumul a apărut la editura Eikon din Cluj Napoca.

Scris de Ilă Citilă

L-au impresionat din şcoala generală Marin Preda şi Mircea Eliade. Avea poemele lui Ginsberg în copii la indigo. Este vicepreşedinte al Asociaţiei Profesioniştilor de Relaţii Publice şi membru al American Association of Political Consultants. Coordonează blogul de cărţi BOOKISEALA.