Ediţia a lV-a Ringului de vorbe, o iniţiativă a generaţiei tinere din literatura română, se va desăşura vineri 16 aprilie, ora 20.00, în Old School Pub (totul se englezizează:P), din clădirea Casei de Cultură a Studenţilor Grigore Preoteasa. Reuniunea îl va comemora pe poetul George Vasilievici (1978-2010), recent trectul în lumea umbrelor. El a decis să-şi încheie socotelile cu viaţa, la fel ca Virgil Bănescu, anul 
trecut. Doi tineri, în plină ascensiune, cu un ritm autentic – vorba unui mucalit „nişte particulari ai scrisului”, au pus penele în cui şi nu numai. La reuniunea de vineri se va citi din romanul YOYO al lui Vasilievici, publicat integral şi pe net. Citiţi aici. A scris șase cărți: Gabi78 (poezie, ed. Vinea, 2001) Featuring (poezie, ed. Vinea, 2004) Cerneală (poezie, ed. Pontica, 2004) O cameră cu două camere (poezie, ed. Tomis, 2006) W.C-rul (poezie, ed. Vinea, 2007) YoYo (roman, ed. Tomis, 2007) Viseptol (fragment din roman, încă nepublicat), ultima carte la care lucra.
Conform Agenţiei de carte, Viseptol ar fi avut şi adagio-ul „Roman tânăr caut editură”.
Început: „Sunt dependent de creier. Am realizat această stare când a devenit imposibil de găsit. Şi nu sunt dependent de creier în general ci de creier uman. Această dependenţă este criminală, sevrajul va ţine cât voi trăi. Am ajuns într-un aşa hal de disperare încât sunt gata să investesc tot în construirea unei fabrici de creiere. Să iasă creierele pe bandă rulantă. Creiere goale, fără om, altfel nu sunt bune de nimic. Vreau creiere chimice şi mai ales nefolosite. Creierul folosit este ca pâinea veche de o lună. Numai bun de dat la porci. Dar nici lor nu le foloseşte la nimic. El nu foloseşte nimănui. Neprodus în laborator, pe căi artificiale el, creierul, învaţă ce înseamă să fie creier de la alte creiere. Nu, merci. Mă pot tăvăli pe jos de disperare dar nu m-aş atinge de un creier educat nici în ruptul capului. O altă diferenţă între creierul educat şi cel proaspăt obţinut în laboratoarele noastre este însă cea mai mportantă. Creierul educat educă următoarele creiere urmând tradiţia istorică. Creierul proaspăt, fie el şi chimic nu are nici o tradiţie de continuat. El este fix punctul zero înainte de care ne situăm noi cu valorile dictate de iminenta moarte şi după care ne situăm numai noi, sută la sută noi fără completări inutile cum ar fi mâinile sau picioarele negândite din moment ce se văd cu ochiul liber. Pentru o ştraşnică evoluţie trebuie să ne hrănim cu astfel de creiere curate, creiere fără ochi, nas şi urechi. Creiere fără limbă. În ele, toate acestea sunt gânduri şi sentimente. Organele sunt simple gânduri şi nu mai au funcţii restrictive. A gândi cu inima va fi la fel de concret.”
George Vasilievici s-a născut la 3 iunie 1978, la Constanţa. A absolvit Facultatea de Ştiinţe Economice, din cadrul Universităţii „Ovidius“, Constanţa. Publica frecvent pe blogul său: Vasilievici.blogspot.com
O parte dintre amintirile prietenilor:
Dan Persa scrie în Reţeaua literară: „A vrut să ştie cum e dincolo înaintea noastră”
Gabriel Daliş: „Sinuciderea lui George Vasilievici este o parte adâncă din dispariţia inocenţei lumii.”
Dragoş Nicolae: „Dragă George, Din nefericire, nenorocita asta de scrisoarea vine prea târziu”.
Leave a Reply