Un roman uluitor despre Vlad Tepes. E un roman-model care, îndraznet si parca sfidator, cultiva idei si valori fundamentale si uitate parca acum – cinstea, altruismul, vitejia, abnegatia, sacrificiul de sine.
Fragment: Rastignit intre cruci
– Isprava asta n-am povestit-o înca la nimeni, sa nu zica lumea ca ne laudam si, mai ales, e vorba de ceva spurcaciuni asa ca ne cam temem ca blestemele lor sa nu ajunga si pe cei care aud povestea. Nu-i vorba, noi sase avem ceva ierburi care ne feresc de astfel de prapadenii, dar de domniile voastre mi-e mila ca prea sunteti tineri sa va uscati asa într-o noapte sub puterea vrajilor. Mde… mai bine tac! se sclifosi Stroe, disperat în mintea sa ca ostenii l-ar putea opri din melitat.
Curiozitatea atinsese însa cote mult prea înalte printre ascultatori si fiecare ochise deja în gând câte o baba desfacatoare de farmece sau câte o biserica la care sa mearga a doua zi dis-de-dimineata pentru ceva danii care sa-i fereasca de necazuri si duhuri necurate.
– Acum mai bine de zece ani, Vlad Voda Dracul ne-a însarcinat pe noi cinci cu o slujba de mare însemnatate si tare primejdioasa: trebuia sa mergem, nestiuti de nimeni, cu câtiva saci de galbeni la unul din capii ienicerilor din Edirne si sa-l convingem a începe o rascoala în capitala imperiului. Asta era partea usoara a slujbei data de Voda! Mai greu era ca nu puteam umbla pe drumuri stiute si trebuia sa trecem Dunarea pe la Smârcurile Gheenei, un loc ferit de oameni, pe unde se zicea ca salasluieste Mistretu’ Mistretilor, zis si Gogosaurul – o lighioana blestemata, var bun cu Scaraotchi.
Leave a Reply