Românii, în exprimarea lor spirituală, sunt mai curând moderaţi, feriţi de extreme mistice. Dintre cele două faze ale căutării desăvârşirii – asceza şi mistica – la români a predominat totuşi a doua fază. Dintre cele două Raiuri (al simţurilor şi al harului) mulţi s-au învrednicit de al doilea… S-a scris puţin şi fără răsunet pe tema aceasta. Mari personalităţi harismatice din spaţiul carpato-danubian nu sunt cunoscute, valorizate. „N-am avut scriitori… de aceea fapta noastră nu-i ştiută”, ne spunea cu obidă un atonit român. Cartea de faţă s-a constituit în circa 15 ani. O „ciornă” a ei s-a publicat cu ani în urmă, în 1998, cu titlul „Mistici din Carpaţi şi alţi oameni slăviţi din istoria mântuirii”, 160 de pagini; iar capitolul cu titlul formulat proustian şi miltonian, „În căutarea Raiului pierdut”, s-a publicat şi în reviste, 1997. Cartea poate fi citită ca o suită de naraţiuni hagiografice. Sau ca un roman soteriologic, non-fictiv. Iar drept încheiere, un aforism filocalic: „Raiule, noi te putem dobândi, dar nu te putem înţelege.” (Vasile ANDRU)
Leave a Reply