Cartea şoaptelor începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă armenească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite şi miresmele din camara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele şi fotografiile bunicului Garabet. „Bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întâmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare. Povestind, ei încearcă să se despovareze de o traumă, a lor şi a predecesorilor. Istoria genocidului din 1915 împotriva armenilor, istoria convoaielor interminabile de surghiuniţi în Cercurile Morţii, în deşertul Deir-ez-Zor, istoria armenilor care au luat drumul exilului îşi află în paginile de faţă o ilustrare cu adevărat răvăşitoare.
Cartea şoaptelor nu este o carte de memorii, căci aducerile aminte din paginile ei nu sunt amintirile mele. E, mai degrabă, biografia secolului al douazecilea povestită de trăitorii ei. Găsim în Cartea şoaptelor mai toate maladiile secolului aceluia: războaiele mondiale, genocidul, totalitarismul, exodul şi căutarea zadarnică de sine. Secolul XX a inventat moartea nenumărabilă şi gropile comune. Cotidianul
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply