Val Chimic, o poetă de mare forță, a debutat la Casa de Pariuri literare cu volumul Umilirea animalelor, un veritabil manual de lirism, intens și cutremurător, cu toate șansele de a impune stil în poezia feminină contemporană. Poeme construite impecabil – dau impresia de poezie autentică, alcătuită din esențe tari, percutante – ies din pagini ca niște ființe rostogolite și stranii.
Miza este tehnica literară, care reușește, în ciuda oricărei aparente banalități, să impună transfigurarea și să delimiteze precis zona curajoasă a poeziei adevărate: “nu mă simt bine aici, muntele e prea aproape de mare,/ câmpia e prea întinsă./ nu e déjà-vu, e ceva continuu. două zile cu oameni cunoscuți,/ sub tuburi late de neon.” Cu un debut ca acesta, se poate defini un întreg an de apariții editoriale dintre cele mai interesante.
Leave a Reply