Rudin, eroul lui Turgheniev, are aura unui personaj complex și contradictoriu. Idealist, entuziast, bun orator, cu un impact uriaș în cercurile intelighenției ruse a anilor 1830-1840 și conștient de înzestrările sale, Rudin încearcă fără succes să treacă de la sterile preocupari literar-filozofice la ceva concret, util societății. Căutarile lui chinuitoare sfârșesc în dezamăgire: el ajunge să-și vadă propria inutilitate, să înțeleagă neputința de a-și afla locul și de a da realitate cuvintelor „acțiune” și „dragoste”. Alături de Oneghin, Peciorin sau Beltov, Rudin intră în galeria așa-numiților „oameni de prisos” ai literaturii ruse.
Leave a Reply