Tragica predestinare a geniului moldovenesc

         La apusul vieții, urmărit, amenințat și hăitut Mihail Manoilescu scrie un eseu de o uriașă sensibilitate Tragica predestinare a geniului moldovenesc. O carte despre  îndrăzneala marilor personalități din istoria Moldovei de a se lupta împotriva Istoriei.

Mihail Kogălniceanu  a fost cel mai moldovean dintre moldoveni. Născut din boieri mijlocii,  a fost caracterizat de o totală indiferență față de cariera lui personală și de  o luptă asiduă pentru soarta neamului său.  Un om tihnit, un moldovean caracteristic,  zbuciumat de o neliniște a tristeții… neamul său și nevoile acestuia. În anul 1859  a insistat să fie șters de pe lista candidaților la domnie din Moldova pentru a putea înfăptui unirea cu Țara Românească, alegând un domn unic.

Așa cum Leopardi scria într-un vers, așa și Kogălniceanu își spunea eu singur voi lupta eu singur voi cădea. Personalitate remarcabilă a culturii noastre Kogălniceanu  a fost un tragic moldovean prin patima și abnegația cu care și-a slujit țara, ștergându-și discret lacrimile amărăciunii.

Alexandru Ioan Cuza este prietenul și colaboratul lui Kogălniceanu. Domnia sa a rămas în istorie ca un moment unificator și reformator al României. Fondatorul statului român modern Cuza a suferit datorită unei oligarhii obsedată  de putere și de influență. Mihail Manoilescu scrie ’’actul cel mai ignobil în istoria politică a României este detronarea lui Alexandru Ioan Cuza. ’’

Mihail Kogălniceanu a spus despre Cuza că nu greșelile ci faptele sale i-au adus detronarea. Renunțând la domnie și refuzând diferite oferte de a reveni pe tronul țării Alexandru Ioan Cuza  a fost un tragic moldovean ce a luptat pentru progresul și dezvoltarea țării sale. A privit cu demnitate monstruoasa coaliție și a  zâmbit senin  peste obida veacurilor moldovenești.

Mihai Eminescu este omul complet al culturii române și geniul tutelar al poeziei și literaturii române.  Mihail Manoilescu ne spune duios că  poezia naște în marile tăceri. Mândru și susceptibil, Eminescu este un boier mijlociu conștient de rolul țării sale în istoria lumii. Autor   a 43 de caiete cu 7588de foi, mai exact 15176 de pagini, Eminescu insuflă în aceste pagini mândria de a fi moldovean și afirmă geniul solitar și nefericit al Moldovei.

Mihai Eminescu a fost un mare economist, Mihail Manoilescu subliniază forța gândirii economice a poetului, Eminescu  a  fost unul dintre veritabilii economiști ai României. Marele poet susținea că o condiție a Civilizației Statului este civilizația economică. Fără o dezvoltare economică un stat nu poate evolua și nu se poate dezvolta. Eminescu vede economia prin prisma moralei. O morală economică sănătoasă imprimă statului o economiei sigură și durabilă.

Geniu pustiu, moldovean de mare suferință și de cumplită înrădăcinare în solul moldovenesc Eminescu  a fost un astru irepetabil al culturii noastre și un monument de suferință al geniului moldovenesc.

        Petre Carp a fost un om politic caracterizat de cultul sincerității și al calității. Un om echilibrat și discret ce a luptat pentru țara sa neuitând obârșia sa moldovenească. A avut o viață personală calmă și fără vicisitudini. Zbuciumul vieții lui  a fost neamul său și destinul acestuia. Un politician lucid, Carp  a afirmat că o biruință alături de Rusia în Marele Război înseamnă sfârșitul nostru. În plan extern era antirus iar în plan intern dinastic și conservator. Petre Carp a fost un moldovean onest care a urât toți dușmanii țării și poporului său. Acuzat că  a fost germanofil, Carp a fost mai înainte de toate român, s-a opus intrării României în război alături de Germania deoarece nu era în interesul țării.

Petre Carp a fost omul care  a fost totdeauna departe de glorie, dar aproape de datorie, scria un ziarist la moartea sa. Petre Carp a fost un moldovean ce a simțit poporul român ca nimeni altul, discret și fără patimă evidentă.

Alexandru Averescu este eroul Marelui Război. Un moldovean cuprins de frica de a-și pierde pământul strămoșesc. De tânăr a pus țara înaintea vieții sale, înrolându-se ca voluntar în timpul Războiului de Independență din 1877. A fost o fire nemlădioasă, virilă dominată de un idealism sănătos și de un calcul rece. Era o forță ce atrăgea și magnetiza mulțimile. Spiritul său de cavaler și de moldovean onest a fost o binecuvântare pentru abilul Ionel C. Brătianu care îl folosea ca țap ispășitor sau ca salvator al țării ori de câte ori era nevoie. A fost un mare om de arme dar un moldovean romantic și naiv în politică, un visător care a slujit țara dar mai puțin pe el însuși.

Nicolae Iorga  a fost un titan al culturii moldovenești. Dominat de un spirit moldovean, înstrăinat și inadaptat în politică,  rebel în viața intelectuală, Iorga a luptat pentru poporul său și istoria sa.  Iorga avea geniu dar nu avea tact și măsură aveau să spună oamenii despre el. Era un moldovean ahtiat după binele poporului și afirmarea istoriei acestuia. Iorga a slujit țara prin opera sa culturală,  dar a suferit mult pentru că nu  a putut avea un rol hotărâtor în viața politică a țării. Un moldovean entuziast marcat de un zbucium intern și de o nefericire continuă.

Constantin Stere  a avut aceeași caracteristică ca toți moldovenii geniali, a urcat pe scena vieții fără a lua cu sine propriile sale vise. Interesele mărunte și private le-a dat la o parte și a lăsat ca actori principali țara și sufletul său. Constestat și hulit de către unii Stere a fost un moldovean predestinat spre dezamăgire ca toți mari oameni din acel timp. A visat mult, a sperat mult și  a suferit mult.

Mihail Manoilescu a scris un eseu zguduitor despre uluitorul geniu moldovenesc. A ales personalități apropiate pe care le-a cunoscut sau le-a cunoscut prin povestirile apropiaților săi. Moldoveni precum  Eminescu, Iorga au fost pătrunși de un fior metafizic, cultural și folcloric. Kogălniceanu, Cuza, Carp, Averescu și-au slujit țara în mod mucenicesc, au suferit și pătimit datorită pământului ce i-a predestinat la suferință și tragism.

Tragica predestinare a geniului moldovenesc este uriașa povară pe care noi urmașii acestora o purtăm. Suferința marilor noștri moldoveni trebuie să fie pentru noi un model pentru  a trăi și  simți pentru țară. Minți uriașe și suflete nobile s-au sacrificat pentru prezentul nostru. Datoria noastra este să nu uităm tragismul vieții lor.

Balada Moldovei de Mihai Manoilescu

Pământul tău, Moldovă tristă,

E pajiște de lăcrămioare

Iar cerul tău adânc și negru

E numai stele căzătoare.

Căci stăruie-un blestem asupră-ți

Ca întro tragică baladă:

Să-ți strălucească-n lume geniul,

Dar purtătorii lui să cadă.