Au fost odată ca niciodată, în îndepărtata Americă, cinci fraţi care au întemeiat formaţia Jackson 5. Solist l-au ales pe micuţul Michael, care interpreta cu atâta patos, talent şi nerv melodiile încât i-a cucerit până şi pe cei care nu iubeau muzica funky-groove. Copilăria a trecut pe neobservate; tânărul s-a lansat într-o carieră solo, iar albumele sale Thriller, Bad şi Dangerous doborau record după record. Nimeni n-a rezistat atâta vreme în topuri, nimeni n-a vândut mai multe discuri. Mişcarea scenică neobişnuită a atras atenţia, iar
pretenţioasele videoclipuri au fascinat o lume întreagă: Michael a devenit Regele Muzicii Pop. A creat modă, un nou limbaj muzical şi mod de interpretare; a dominat scena sunetului, a mişcării şi a spectacolului cu nestăvilită forţă şi spontaneitate, cu fiecare părticică a trupului său. Cântăreţ, compozitor, coregraf şi dansator de geniu, idol viu, a atins apogeul gloriei. A construit o lume de vis pe scenă,
în clipuri şi în viaţa lui. Sufletul lui naiv şi fragil era însă torturat de neîmpliniri afective: a făcut o serie întreagă de operaţii estetice, mereu nemulţumit de chipul lui, a încercat să-şi apropie cât mai mulţi copii, din dorinţa fierbinte de a recâştiga inocenţa copilăriei. A cunoscut şi iadul umilinţei şi calomniilor întunecate, al acuzaţiilor de tot felul, iar în final o întrebare a rămas fără răspuns: ce culoare are adevărul? După o lungă serie de scandaluri a încercat să se ridice din adâncuri, a vrut să se înfăţişeze din nou lumii, dar n-a mai ajuns să o facă. Nu avea încă 51 de ani când a plecat dintre noi. A plecat, dar ne-a lăsat clipa de basm când cântam alături de el „We are the world, we are the children”…
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply