descrierea biroului lui Slothrop este savuroasă. o pagină şi jumătate de enumerare a lucrurilor adunate de-a lungul timpului pe o masă. ukulelele oare vor să sublinieze un eventual dar care va să vină pentru Pirat din biroul celor doi prieteni din ACHTUNG mai devreme sau mai tarziu?
suficient acid paranoidal cât să-l facă pe orice dependent semiputrezit în mormânt să prindă o erecţie. secvenţă statică, lungă, subţire, exact cât trebuie de albă.
Personajul lui Pynchon precum şi ceilalţi actori din jurul său se adună într-o nebunească şi dezaxată povestire care poate fi comparată, ca şi avengură şi demenţă, doar cu aventurile celor din Looney Tunes (Slothrop fiind un supra-sexuat şi sexual Bugs Bunny).
Ceea ce face Thomas Pynchon în Curcubeul gravitaţiei este monstruos, genial, meta-paranoic, supra şi extra-licitat, excitant şi redundant exact cât trebuie încât să provoace climax după climax beletristic în doar două pagini.
Thomas Pynchon ţese povestire după povestire, istorioară lângă istorioară, personaj după/lângă personaj, într-un mod ameţitor, caleidoscopic şi halucinant astfel încâ la un moment dat îţi vine să te ridici de nebun în picioare şi să spui: Salut, numele meu este … şi sunt alcoolic, narcoman, etc.
Mizanscenele lui Pynchon sunt geniale şi fantastice, morbide şi pornografice, ireale şi excitante. Nimic la Pynchon nu este suficient! Cuvintele în mâinile sale transformă camera într-un vagonet care rulează cu o viteză ameţitoare pe şinele unui roller-coster proiectat de Escher! Dacă William S. Burroughs a inventat nimic nu e real, totul e permis, Thomas Pynchon sigur pune în practica sintagma omului cenuşiu
Dacă Curcubeul gravitaţiei ar fi fost un game-board atunci Pynchon i-ar fi depăşit şi pe Teuber şi pe Weder şi pe Vaccarino, pentru că în jocul său, jucătorii fac regulile şi modifică tabla iar resursa principală nu este niciodată în pericol terminare şi oferă intense surprize celui ce ştie să profite de Magia Paranoiei. Aici nimeni nu câştigă şi toată lumea participă condiţionat, condiţia fiind simplul fapt că exişti. Jocul lui Pynchon este jocul lumii întregi, potenţat din plin de supradoze narcotice, condiţionări pavloviene şi paranoia.
Chiar acum mă gândesc la Arcimboldo care construia portrete din legume, fructe sau animale şi exact aşa îmi apare şi Curcubeul gravitaţiei în faţa ochilor. O faţă a unui Big Brother, …………. Omul întunecat, animalic, neîncrezător, condiţionat de propriile reguli şi metehne, încapsulat în cele cinci simţuri ale sale, simţuri ce nu încetează a provoca explozii ucigătoare în jurul său.
Concluzie: dacă aş fi pus să aleg o singură carte pe care să o iau cu mine pe o insulă pustie, aş alege Curcubeul gravitaţiei şi cele două readere.
P.S. O traducere excelentă semnată Rareş Moldovan
THOMAS PYNCHON (n. 1937, la New York) este unul dintre cei mai importanţi scriitori americani contemporani şi, alături de John Barth, Kurt Vonnegut şi Donald Barthelme, se numără printre întemeietorii postmodernismului literar. Este considerat o legendă vie a culturii americane, în parte şi din pricina misterului cu care a ştiut să-şi înconjoare existenţa. Din opera lui Thomas Pynchon, la Polirom au mai fost traduse: Strigarea lotului 49 (2006) şi V. (2006).
De acelaşi autor
Adauga in cosul de cumparaturi.
Pages: 1 2
Leave a Reply