Lumea de astăzi s-a micşorat. Sateliţii dau roată Pământului în timp extrem de scurt, radioul şi televiziunea ne transmit informaţii din colţurile cele mai îndepărtate, avionul te poartă pe cealaltă parte a globului pământesc în doar câteva ceasuri. Dar nu a fost dintotdeauna astfel. Chiar şi în secolul al XIX-lea traversarea Atlanticului dura mai multe săptămâni, până în India călătoreai câteva luni, iar deşerturile şi stepele întinse din interiorul Asiei îi erau omului la fel de străine ca pădurile ecuatoriale umede şi calde din Congo sau ca gheţurile veşnice ale Antarticii. Faptul că astăzi ne cunoaştem atât de bine planeta îl datorăm navigatorilor îndrăzneţi, exploratorilor cutezători şi cercetătorilor neobosiţi. În volumul de faţă seria Ce şi Cum este vorba de aventurile lor. Înfruntând toate primejdiile, ei au pătruns dincolo de graniţele teritoriului cunoscut, în căutare de mirodenii, aur şi pietre preţioase, din sete de glorie şi de cuceriri, pentru a deschide noi rute comerciale, pentru a-l propovădui pe dumnezeul lor altor popoare, sau pur şi simplu din curiozitate şi dorinţă de cunoaştere. Dar este şi meritul oamenilor de ştiinţă, care au adunat descrierile călătoriilor, le-au evaluat şi au întocmit hărţi, pentru a crea astfel o imagine tot mai completă a Pământului. Călătoriile de explorare se numără printre cele mai palpitante şi aventuroase înteprinderi din istoria omenirii. Contactul cu aceste culturi străine a extins imaginea asupra lumii şi a îmbogăţit stilul de viaţă, cu precădere al exploratorilor albi. Dar au existat şi urmări nefaste suferite de populaţiile băştinaşe din teritoriile nou-descoperite: tendinţa expansionistă a cuceritorilor, răspândirea unor boli noi aduse de aceştia precum şi exploatarea brutală a forţei de muncă.
De acelaşi autor
Leave a Reply