Cristian Teodorescu – Medgidia, oraşul de apoi

„Medgidia, oraşul de apoi este un roman ce se încheie cu un rezumat care ar face invidios un şcolar de clasa a VII-a, un rezumat ce reia, doar la nivelul acţiunii, destinele personajelor din orăşel, care se văd, în cele din urmă, inutili în lumea de acum, trecută prin ciur şi prin naţionalizare: „nu mai aveau loc în oraşul de atunci. Şi nu se întrezărea nimic să le poarte, dacă nu speranţele, măcar nostalgiile în oraşul de apoi.” Adică în oraşul „de dinainte”, de dinainte de venirea comunismului. Oameni blocaţi în istorie, într-un roman născut din povestiti (cele vreo sută, fiecare de două maxim trei pagini), univers de bîlci, neconvingător, ce pare uneori a se autoparodia din cauza racourciului, a rezumatului folosit pînă la saturaţie pentru a satisface un număr de semne, a rezumatului care, în cele din urmă, tronează la finele volumului, ca un patron obosit şi lacom în dugheana sa înghesuită”, scrie AZ pe blogul său.