Un tramvai numit Dorinţă, Trandafirul tatuat, Pisica pe acoperişul fierbinte şi Noaptea iguanei: patru dintre piesele de teatru care au marcat istoria teatrului, în traducerea Antoanetei Ralian.
Conflictele dramatice şi temele controversate ale pieselor sale (sexualitate, religie etc.) au devenit binecunoscute după ecranizările de mare succes ale pieselor sale. Un tramvai numit Dorinţă, în regia lui Elia Kazan, a beneficiat de prestaţiile excepţionale ale starurilor vremii, Marlon Brando (în rolul lui Stanley Kowalski, individ primitiv, brutal, mânat strict de instinct) şi Vivien Leigh (Blanche DuBois, frumuseţe delicată, victimă a unei fragilităţi psihice). Monştrii sacri Elizabeth Taylor şi Paul Newman au încarnat magistral în Pisica pe acoperişul fierbinte (1958) tensiunea dintre seducătoarea Margaret şi soţul său Brick, fost mare sportiv, care se izolează, prin alcool, de soţia sa şi de restul lumii pe fondul unei importante crize familiale. O altă ecranizare de neuitat, după Noaptea iguanei, i-a avut ca protagonişti pe Richard Burton şi Ava Gardner în 1964. Piesele lui Tennessee Williams fac parte, în toată lumea, din repertoriul clasic al marilor scene.
Un tramvai numit Dorinţă
Puţine piese americane ale secolului XX continuă să aibă acelaşi impact ca la apariţie – Un tramvai numit Dorinţă, o poveste devenită clasică, este una dintre acestea. Descendentă a unei vechi familii din sudul Statelor Unite, Blanche este o femeie scăpătată, marcată de numeroase dezamăgiri şi care asistă cu disperare la propria decădere; întâlnirea cu Stanley, cumnatul ei brutal, călăuzit doar de simţuri, provenind dintr-o cu totul altă lume, este momentul care îi sigilează dramatic soarta. Piesa a câştigat Premiul Pulitzer şi Drama Critics Circle Award.
Leave a Reply