„Se dispreţuia tot ce era de folos şi se ţinea la mare cinste tot ce nu era de folos.”
Romanul Insula preafericiţilor este o alegorie a societăţii umane aflate în (re)organizare şi o satiră politică, socială şi religioasă a lumii care caută emanciparea. Strindberg parodiază povestea biblică a devenirii umane, a bunăstării paradisiace şi a căderii în lume a omului. O carte care dovedeşte că absenţa legilor în societate, într-o perioadă de teocratie care se suprapune perfect cu crearea şi aşezarea omului în Paradis, înseamnă dezvoltare şi armonie universală, nu doar primitivism. Legile nu sunt bune prin natura lor obligatorie; ele agresează şi compromit identitatea celor care trebuie să le respecte. Puterea, ştiinţa şi religia produc violenţă şi moarte.
Adauga in cosul de cumparaturi.
Leave a Reply