De Marius Ghilezan
Într-un moment de criză şi de pervertire a valorilor, prodecanul de la Harvard, Stephen Young, a grupat toate principiile morale ale umanităţii într-o lucrare de referinţă. „Capitalismul moral – o reconciliere a interesului moral cu binele public” nu este o intruziune galopantă prin memoria diferitelor culturi, ci o colecţie de argumente pentru dezvoltarea eficientă a sistemului concurenţial de mâine. Reinterpretând învăţăturile lui Confucius, ale lui Budha şi ale altor înţelepţi antici sau moderni, creează un silogism apt pentru o construcţie democratică nu numai pentru domeniul privat, ci şi de stat. El consideră că ne aflăm în cea de a şasea treaptă de dezvoltare socială preconizată de psihologul Lawrance Kohlberg, acea a contractului, bazată pe valorilor etice. Autorul este convins că „tentativele de a guverna în numele unor virtuţi absolute au lăsat în urmă moarte şi suferinţă”. El consideră că acordul social şi încercarea de construcţie durabilă a noului capitalism trebuie să fie în paradigma moralităţii. În viziunea sa, socialismul utopic nu a făcut altceva decât să deterioreze mugurii dezvoltării sociale, iar globalizarea ar trebui să aducă beneficii nu numai pentru investitori, ci şi pentru clienţii acestora. După el, strategia cu sumă nulă: „eu câştig- tu pierzi” ar trebui să dispară. Esenţa e ca fiecare grup de interese să fie mulţumit: „maximizarea beneficiilor şi avantaje pentru ceilalţi” (John Nash, premiul Nobel pentru economie)
Un duşman învederat al marxismului, pe de o parte, şi al capitalismului de cumetrie, pe de alta, el postulează viitorul ca fiind al responsabilităţii sociale, în care grija faţă de ceilalţi creează confortul business-ului, deci al investitorilor, dar şi al consumatorului de servicii.
Young este astăzi preşedintele Caux Round Table, o iniţiativă economică începută într-un orăşel din Elveţia. Mari gânditori şi magnaţi ai lumii occidentale au postulat o serie de principii viabile pentru viitorul economic. Ei nu sunt împotriva extinderii companiilor pe diferite pieţe emergente, nici a fondurilor internaţionale de investiţii. Toţi membrii clubului Caux consideră că folosirea forţei de muncă mai ieftină din Extremul Orient, precum şi finanţarea deficitelor ţărilor mai sărace vor aduce beneficiu atât antreprenorilor, cât şi celor „exploataţi”.
Uitându-se cu un ochi critic la istorie, a tras concluzia că aglomeraţiile urbane, marile centre comerciale ale lumii au împins civilizaţia înainte. Capitalismul sălbatic orientat pentru profit cu orice mijloace trebuie înlocuit cuunul bazat pe reguli contractuale. Unul îşi vinde munca, altul beneficiază de pe urma sa. Amândoi vor fi în câştig.
Noi, cei crescuţi şi formaţi în comunism, avem prin lucrarea lui Young o carte de învăţătură. „Ambiţiile acestei doctrine au contravenit nevoilor umane”, conchide autorul care insistă pe nevoia de „reciprocitate”, atât de invocată de Confucius.
„Nu bunăvoinţa negustorilor ne va asigura bucatele, ci interesul propriu al acestora; doar cerşetorii preferă să depindă de bunăvoinţa semenilor”. Cât de clar ne spune gânditorul englez care şi-a împlinit tinereţea în Extremul Orient, aproape de învăţăturile anticilor.
Cartea lui Young este bine-venită în România celor care mai cred în sintagme prezidenţiale, anafură electorală, cu grupurile de interese. Îndrumarul epic poate fi un decalog pentru fiecare om care gândeşte în raţiunile business-ului modern, orientat pe profit: dacă ceilalţi sunt mulţumiţi, înseamnă că şi eu, investitorul, sunt mulţumit, cam asta este concluzia cărţii. Lucrarea vine să completeze şcoala de gândire austriacă a lui von Mises şi alegoriile atât de savuroase ale lui Rob Riemen din „Nobleţea spiritului”
