În volumul Societatea necivilă, studiu original şi captivant, Stephen Kotkin consideră că ceea ce s-a întâmplat în 1989 nu a fost o explozie, în maniera celei de la Budapesta din 1956, ci o implozie. În analiza lui, nomenklatura a fost adevăratul gropar al regimurilor comuniste. Ea este, totodată, şi principalul beneficiar al privatizării sălbatice. În acest context, foştii disidenţi şi-au pierdut treptat relevanţa. Celor pe care el le numeşte „reverii ale societăţii civile“, Kotkin le opune o abordare care subliniază transformarea istorică a celor ce deţineau puterea într-o nomenklatură. Cu toate acestea, societatea civilă nu a fost doar o fantezie politică pe care au construit-o filosofii disidenţi idealişti, ci şi un mit politic capabil să mobilizeze publicul şi să inspire gândirea independentă şi protestele de masă. Miturile politice nu trebuie judecate (doar) pe baza criteriului de adevăr, a veracităţii lor, ci din perspectiva capacităţii de a deveni realitate: discursul despre societatea civilă a condus la renaşterea acesteia.
Leave a Reply